|
Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului |
TABEL ANEXE CEREREA Nr. 5 |
|||||||||||
Inapoi la Curtea de Apel Constanta CEREREA 1 |
Catre: Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului
Cererea nr. 5 F-67075 Strasbourg Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta
Dovedirea ilegalitatii si netemeiniciei deciziei nr.1497/2000
Subsemnatul Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie , nascut la 31.07.1965 în judetul Constanta – România , cu domiciliul în localitatea Cumpana , jud.Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos : Domnule Presedinte, Atacând cu recurs decizia nr.255 pronuntata de Curtea de Apel Constanta la 28.10.1999, Curtea Suprema de Justitie pune cauza pe rol în dosarul nr.106/2000 si stabileste primul (totodata si ultimul) termen abia la 6.04.2000 . Judecata cauzei a durat mai putin de 5 minute , termen la care instanta suprema s-a pronuntat asupra recursului declarat de mine – vezi decizia nr.1497/2000 atasata alaturat la anexa 1 , pe care o voi concluziona în cele ce urmeaza : Pagina 1 Instanta precizeaza ca a “examinat recursul declarat de inculpat”, însa, daca precizarea de mai sus este una reala si nu formala , în acest caz , aceasta “instanta suprema” merita un “brevet de inventator” pentru cele retinute în “capodopera sa”- 1497/6.04.2000. Astfel ca , instanta retine ca: “s-a prezentat inculpatul , în stare de arest”, însa, instanta nu face referire la legalitatea retinerii inculpatului. Apoi constata lipsa victimei Ali Ghiulsen – aceasta asa cum am dovedit , a fost prezentata sub incidenta unui mandat de aducere silita la termenul 22.09.1998 . Pe toata durata judecarii fondului (cu exceptia termenului de mai sus) si apelului, victima a lipsit de la toate termenele stabilite, la care a fost legal citata . Deasemeni, instanta constata lipsa reprezentantului Spitalului Clinic Judetean Constanta si considerând procedura legal îndeplinita , dispune judecarea cauzei acordând cuvântul aparatorului meu . Acesta , solicita “admiterea recursului , punând concluzii cu privire la casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei la instanta de fond , întrucât din probele administrate nu rezulta cu certitudine vinovatia inculpatului” . Având cuvântul “Procurorul cere respingerea recursului , vinovatia inculpatului fiind pe deplin stabilita”. Dându-mi cuvântul , instanta ma-nvedereaza sa ma rezum prin a pleda vinovat sau nevinovat , la care am raspuns ca nu sunt vinovat , dupa care instanta a dispus sa fiu scos din sala si a trecut la o alta ordine . Repet : judecarea recursului a durat mai putin de 5 minute . Revenind la decizie , instanta face referire la subsemnatul , la sentinta nr.135/1999 pronuntata de Tribunalul Constanta . Pagina 2 În continuare , instanta face referire ca: “s-a computat arestul preventiv din durata pedepsei” , însa instanta nu face referire cât reprezinta durata arestului preventiv . Apoi retine ca am fost obligat sa achit Spitalului Judetean Constanta contravaloarea celor 5 zile de îngrijiri medicale ocazionate de spitalizarea victimei în perioada 27.04.1997 orele 22 45 - 2.05.1997 orele 14 , data la care victima a fost externata vindecat (vezi anexa 6 , cererea nr.2) . Instanta constata ca s-a retinut ca victima :”a fost invitata la locuinta inculpatului”(…..!) “acesta a constrans-o pe partea vatamata sa aibe relatii sexuale cu el amenintând-o cu cutitul.” Deci, potrivit variantei instantei supreme , victima a fost violata sub amenintarea cutitului înainte de a fi înjughiata !...Însa în continuare instanta a retinut ca :”La aparitia partii vatamate inculpatul a aplicat o lovitura de cutit(…) a dezbracat-o si a întretinut cu ea , relatii sexuale ” . Într-o româna autentica , aspectele precizate în cele doua citate de mai sus , se întelege ca instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt :”pâna sa apara victima la locuinta mea , eu am constrans (probabil holograma victimei) sa aibe relatii sexuale cu mine (deci se întelege ca deja am savârsit infractiunea de viol , desi victima înca nu era în casa la mine) , sub amenintarea cutitelor! Deci , dupa ce mai întâi am violat “holograma victimei” , apare si victima , însa spre deosebire de holograma victimei pe care sustine ca am violat-o îmbracata (probabil ca , instanta ma considera dotat cu “picamar”) , dupa aparitia victimei , pe aceasta am înjughiat-o si am violat-o dezbracata. În continuare , instanta arata ca , victima a fost transportata la Spitalul Judetean Constanta unde s-a constatat ca a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale si i-au pus viata în pericol . Într-o româna autentica , din cele retinute de instanta mentionata mai sus , se întelege urmatoarea situatie de fapt :”la Spitalul Judetean Constanta la 27.04.1997 ora 22 45 victima a fost examinata clinic general si s-au constatat cele prescrise de medical legist în certificatul medico-legal nr.386/LR/din 7.05.1997 , adica : 1 plaga de 3 cm ; 1 plaga de 16 cm ; 2 plagi de 1 cm , victima suferind leziuni traumatice , ocazie cu care a fost spitalizata si a primit timp de 25 zile îngrijiri medico-chirurgicale si i-a fost pusa viata în pericol !” Însa , analizând FOCG nr.19045/27.04.1997 (vezi anexa 5 , cererea nr.2) veti constata situatia reala , în care , în urma examenului clinic general , victima a fost diagnosticata cu : “plaga taiata în hipocondrul stâng , abdomen suplu mobil , cu respiratie usor sensibila dar fara leziuni traumatice , pentru vindecare , victima a fost internata în perioada 27.04.1997 orele 22 45 - 2.05.1997 orele 14 – data la care a fost externata vindecat (vezi anexa 6 , cererea nr.2) . Daca situatia de fapt reala , urmare a examenului clinic general victima a fost diagnosticata fara leziuni traumatice , este evident ca victima nu a avut viata în pericol ca urmare a plagii înjunghiate-vindecare ce a necesitat 5 zile de îngrijiri medicale În continuare , instanta suprema face referire la decizia nr.255/1999 pronuntata de Curtea de Apel Constanta si constata ca , instanta admitând apelul , a casat partial sentinta criticata si a redus pedeapsa aplicata infractiunii de lipsire de libertate de la 8 ani la 5 ani închisoare , ce s-a contopit cu pedeapsa aplicata pentru infractiunea de viol , urmând sa execut 10 ani de închisoare . În continuare , instanta apreciaza ca sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor de viol si lipsire de libertate , neexistând motiv de casare prevazut de art.385 9 pct.12 Cod procedura penala si astfel respinge recursul ca fiind neîntemeiat . În explicatiile sale , instanta suprema retine urmatoarea situatie de fapt “cu forta probanta” : • din declaratiile partii vatamate si actul medico-legal , rezulta neîndoielnic savârsirea infractiunilor de catre inculpat, în locuinta acestuia la 27.04.1997 , însa , instanta omite sa aprecieze ca certificatul medico-legal a fost emis dupa 5 zile de la data la care victima a fost externata vindecat din spital , cât despre declaratiile victimei , aceasta nu a fost testata la detectorul de minciuni pentru a determina aflarea adevarului . • în continuare , cu un tupeu incalificabil , instanta retine ca au fost efectuate cercetari la fata locului , însa instanta nu verifica ca organul legal sesizat a fost învederat în acest sens la 28.04.1997 , iar organul de cercetare a fost o singura data la locul faptei la 19.09.1997 , a ridicat cutitul si în locul expetilor , a folosit victima sa faca constatari de specialitate , urmând a se stabili “corpul delict” dupa aprecierea victimei si nu ca urmare a examinarilor de specialitate . • deasemeni , instanta apreciaza vinovatia mea retinuta din declaratiile martorilor , însa instanta nu analizeaza aceste declaratii pentru a constata ca nici unul din martorii audiati nu au fost la fata locului în timpul savârsirii presupuselor fapte , iar despre fapte , martorii ( toti ) au precizat ca au aflat de la victima . În aceste conditii , instanta suprema a retinut ca : “refuzul (inculpatului) de a recunoaste fapta neavând relevanta în ceea ce priveste realitatea faptelor” . Deasemeni , instanta de fond a apreciat precizând : “Curtea de Apel si instanta de fond au motivat temeinic hotarârile în ce priveste situatia de fapt , în concordanta cu probele si au retinut încadrarea juridica corecta” . Pagina 3 În continuare , instanta ma-ncarca cu cheltuieli judiciare(ca si instantele anterioare) si deduce durata arestului preventiv , adica 18.09.1997 – 15.11.1997 însa nu face referire la perioada 16.11.1997 – 6.04.2000 când am fost retinut ilegal , întrucât , asa cum am mai aratat , cel putin începând cu 16.11.1997 mandatul meu de arest preventiv nr.258/1997 a încetat de drept . Astfel instanta mentionând “numele legii”decide : • respinge recursul declarat de mine împotriva deciziei nr.255/28.10.1999 a Curtii de Apel Constanta , ca nefondat . • deduce din pedeapsa timpul retinerii preventive de la 18.09.1997 la 6.04.2000 , considerând perioada 16.11.1997 – 6.04.2000 ca fiind legala . • ma obliga sa platesc 600.000 lei pentru cele 5 minute cat a durat judecarea cauzei , “capodopera” pentru care semneaza :
Asa cum am dovedit , instanta suprema nu a facut altceva decât sa execute ordinul de a fi condamnat , în plus , pentru a nu putea ataca aceasta “condamnare” la Curtea Europeana a Drepturilor Omului – Strasbourg , instanta a refuzat sistematic sa redacteze si sa-mi comunice “decizia”pronuntata (nr.1497/2000) . Astfel , decizia nr.1497/6.04.2000 din anexa 1 alaturata , mi-a fost comunicata dupa ani de insistente , abia la 19.03.2003 – vezi anexa 2 alaturata , cu sprijinul Directiei Relatii cu Publicul si Cooperare cu Organizatii Neguvernamentale . Crezând ca decizia nr.1497/2000 , a fost atasata fara comunicarea prealabila a subsemnatului la dosarul de penitenciar , pentru a intra în posesia acesteia , m-am adresat Biroului Evidenta a penitenciarului , însa Seful acestui Birou mi-a raspuns printr-o nota (vezi anexa 3 alaturata) ca :”Sentinta penala nr.1497/6.04.2000 a Curtii Supreme de Justitie nu se gaseste la dosarul de penitenciar “. Ulteri or, respectiv la 18.07.2003 prin adresa nr.B2-887si 902 - punctul 13, (vezi alaturat la anexa 3¹), penitenciarul Poarta Alba a recunoscut oficial precizând ca: „Nu figureaza la dosar decizia nr.1497/2000 a Curtii Supreme de Justitie”. Dat fiind faptul ca sentin ta nr.135/1999 a instantei de fond a fost atacata cu apel care a fost solutionata prin decizia nr.255/1999 a Curtii de Apel , care la rândui a fost atacata cu recurs la instanta suprema , prin decizia nr.135/1999 si nr.255/1999 de fapt si de drept nu a fost stabilita prin decizia definitiva pronuntata de Curtea Suprema de Justitie si asa cum am aratat si dovedit , instanta suprema pronutând decizia nr.1497 la 6.04.2000 , aceasta decizie mi-a fost comunicata dupa 3 ani de la data pronuntarii deciziei, respectiv la 19.03.2003 odata cu adresa nr.4/B/2003 de Curtea Suprema de Justitie Sectia Penala . Asa cum am dovedit , autoritatile din România , au dispus de libertatea mea printr-o decizie judecatoreasca prin care mi-au stabilit (definitiv)”vinovatia” , obligându-ma sa suport consecintele legale hotarâte însa fara sa-mi comunice timp de 3 ani decizia pronuntata , fapt ce mi-a îngradit drepturile legale privind atacarea acestei decizii pronuntate în numele legii Statului Român , la Curtea Europeana a Drepturilor Omului în termen de 6 luni . Tinând cont ca , plângerile individuale pot fi adresate CEDO într-un termen care sa nu depaseasca 6 luni de la data când hotarârea instantei nationale a ramas definitiva , consider ca m-am încadrat in termen , întrucât decizia definitiva nr.1497/6.04.2000 mi-a fost comunicata la finele lunii Martie 2003 . Întârzierea evidenta de 3 ani se datoreaza tot autoritatilor române , care pe de-o parte au ignorat dispozitiile art.310 alin.2 Cod procedura penala raportat la art.360 Cod procedura penala , iar pe de alta parte mi-au îngradit drepturile fundamentale , în sensul ca m-au pus în imposibilitate sa ma adresez la CEDO prin faptul ca eu nu am primit dispozitivul – continutul deciziei prin care am fost condamnat . Iata de ce va rog sa admiteti judecarea acestor cereri - anexa la cererea înregistrata la nr.36684/2003 , apreciind ca întârzierea evidenta de 3 ani se datoreaza autoritatilor din România , asa cum am dovedit si acest aspect . Va multumesc anticipat asigurându-va de înalta consideratie.
Data 28.05.2004 Semnatura
În atentia Domnului Presedinte al Curtii Europene a Drepturilor Omului.
|
|||||||||||
|
Best view 1024 x 768 32 bpp |
||||||||||||
