|
Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului |
TABEL ANEXE CEREREA Nr. 13 Anexa1 Anexa2 Anexa3 Anexa4 Anexa5 Anexa6 Anexa7 Anexa8 Anexa9 Anexa10 Anexa11 Anexa12 Anexa13 Anexa14 Anexa15 Anexa16 Anexa17 Anexa18 Anexa19 Anexa20 Anexa21 Anexa22 Anexa23 Anexa24 Anexa25 Anexa26 Anexa27 Anexa28 Anexa29 Anexa30 Anexa31 Anexa32 Anexa33 Anexa34 |
|||||||
Inapoi la Curtea de Apel Constanta CEREREA 1 |
Catre: Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului
Cererea nr. 13 F-67075 Strasbourg Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta
Dovedirea ilegalitatii si netemeiniciei sentintei nr.113/2004
Subsemnatul Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie, nascut la 31.07.1965 în judetul Constanta – România, cu domiciliul în localitatea Cumpana, jud.Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos : Domnule Presedinte, Plângerile împotriva cadrelor militare ale penitenciarului Poarta Alba, ignorându-se Legea nr.54/1993 de catre Parchetul Militar Constanta, au fost înaintate pentru a fi solutionate la o instanta civila . Cauza a fost preluata de acelasi complet care ajudecat dosarul nr.3735/2003, al Judecatoriei Medgidia, în conditiile concluzionate la cererea nr.1. Astfel ca plângerile adresate initial la Parchetul Militar Constanta, au facut obiectul dosarului nr.3406/2003, pentru care familia mea s-a deplasat la sediul institutuiei, unde au depus un report la olângere si 12 anexe, totalizând 37 de file – probe la sustinerea cauzei . La depunerea acestor acte, la copia acestora, functionarul Judecatoriei Medgidia a semnat pentru primirea actelor , asa cum se poate vedea pe cererea atasata alaturat la anexa 1 . La termenul din 26.08.2003, verificând actele atasate progresiv la dosar, am constatat ca nici o fila din cele depuse la 14.08.2003 – totalizând 37 file – nu se aflau la dosar , aspect pe care l-am supus atentiei completului, atât la acel termen, cât si printr-o cerere separata, pe care o atasez alaturat la anexa 2 . În paralel, am sesizat si Curtea de Apel Constanta, urmare au fost „ efectuarte cercetari ” de catre doamna Eleonora Spiridon – vice-presedintele acestei instante, care mi-au fost comunicate prin adresa si nota nr.109/R/17.09.2003, atasate alaturat la anexele 3 si 4 . La urmatorul termen, din 23.09.2003, am enumerat toate actele disparute care au fost depuse la 14.08.2003 în cererea atasata alaturat la anexa 5 , ocazie cu care i-am predat presedintelui completului toate documentele disparute, despre care la termenul anterior, presedintele m-a învederat ca trebuie sa dovedesc ca au fost depuse la 14.08.2003. Asa cum se poate observa în reportul de la anexa 1 si în reportul 2 (partea II) de la anexa 2, am solicitat instantei sa dispuna cercetarea aspectelor reclamate, de catre organe impartiale si neutre, însa aceste cercetari au fost „efectuate” de catre ofiteri de la Poarta Alba, care nu au facut altceva decât sa transmita Directiei Generale a Penitenciarelor neadevarul, care a fost sustinut expres de consilierul juridic Pieleanu Manuela si Directorul General magistrat al Directiei Generale a Penitenciarelor Emilian Stanisor. Neadevarul la care am facut referire, în prima faza a fost sustinut prin Întâmpinarea nr.134505/16.10.2003, atasata alaturat la anexa 6 , în care se precizeaza: - „vizita la masa” se acorda conform ordinului Directiei Generale a Penitenciarelor nr.1094/08.05.1996. Arat ca acest ordin este depasit, întrucât cu exceptia Penitenciarului Poarta Alba, în celelalte penitenciare detinutii de drept comun beneficiaza numai de vizite la masa, deci nu au nevoie de aprobarea comandantului sau de evidentieri, asa cum se procedeaza la Poarta Abla . - vizita de la cabina „blindata” din 01.07.2003 s-a datorat includerii mele în „Tabelul cu detinuti periculosi” întrucât, la 18.07.2001 am fost sanctionat disciplinar pentru „înjurii de cadre” - vezi data la care am fost sanctionat si data la care am fost pedepsit?!... Iata deci, pentru presupusele înjurii din 18.07.2001 (pe care nu le-am putut dovedi deoarece sistemul nu permitea la vremea respectiva) am fost inclus în tabelul din 2003, fiind pedepsit la 01.07.2003. Precizez ca în toata perioada de detentie nu am facut niciodata nici o secunda de izolare, fapt ce se poate dovedi prin fisele de camera si carnetul postului, însa penitenciarul refuza sa-mi elibereze copiile acestora sau sa adevereasca acest aspect. Arat ca motivul pentru care am fost inclus în „Tabelul cu detinuti periculosi” a fost acela ca eu am refuzat sa abandonez actiunile ce le aveam pe rolul instantelor. Vreau sa spun ca penitenciarul a facut presiuni asupra mea si în acest mod, pentru a ma determina sa renunt la aceste actiuni în justitie. - referitor la „adresele de înaintare”, asa cum voi dovedi cu anexele urmatoare, penitenciarul m-a condamnat înaintea organelor judiciare . - referitor la timpul de asteptare, va rog sa apreciati ca unitatea are în custodie aproximativ 3.000 de detinuti, iar sectorul vizita are în dotare 5 custi tip W.C. rural si o cusca blindata. Cu aceste dotari va rog sa împartiti numarul detinutilor care au dreptul la 3 vizite lunar, la cele 5+1 custi, unde primesc vizite 6 zile pe saptamâna între orele 9 – 17 30 si veti constata ca timpul acordat vizitelor este mai mic de 30 minute, pentru care familiile detinutilor sunt nevoiti sa astepte circa 3 ore . Alaturat la anexele 7, 8, 9 si 10 adresez „adresele de înaintare” emise de Penitenciarul Poarta Alba în anul 1998, care dovedesc ca penitenciarul m-a condamnat precizând cu certitudine faptele comise. În acest sens rog sa verificati data la care am fost condamnat de catre Penitenciarul Poarta Alba si data la care am fost condamnat de instanta de fond – vezi sentinta nr.135/1999, concluzionata la cererea nr.3. Consider ca penitenciarul nu are nici un drept sa faca aprecieri de genul celor marcate în „adresele de înaintare” atasate la anexele amintite mai sus, ca aceste „aprecieri” au compromis „cercetarile” în cauza. Cu scopul de a efectua o vizita de lucru la Penitenciarul Poarta Alba, în vederea constatarii conditiilor inumane de detentie, mama mea s-a adresat domnului Emilian Stanisor, caruia i-a trimis inclusiv bani pentru a efectua deplasarea de Bucuresti-Porta Alba si retur, alaturat atasez aceasta cerere si mandatul cu care au fost trimisi banii, la anexele 11 si 12 . La fel a procedat si în cazul Ministrului Justitiei – vezi anexele 13 si 14 . Precizez ca nici Directorul Directiei Generale a Penitenciarelor si nici Ministrul Justitiei nu au efectuat vizite de lucru la acest penitenciar. La anexele 15, 16, 17 si 18 atasez alaturat actele mamei mele privind sanatatea, pensia ce o primeste de la stat si tributul ce-l plateste statului sub forma de taxe si impozite , pensie din care m-a întretinut timp de 6 ani cu strictul necesar si hrana întrucât hrana penitenciarului, din care mâncam doar zeama, era necorespunzatoare orientarii mele religioase. Din acesta pensie, mama s-a oferit si le-a trimis bani de drum celor doi „amarâti”, asa cum am aratat si dovedit la anexele 11 – 14. Prin „Precizarile” nr.134858 la 09.11.2003, atasate alaturat la anexa 19 , Serviciul Juridic al Directiei Generale a Penitenciarelor a încercat sa musamalizeze ilegalitatea retinerii din perioada 15.11.1997 - 06.04.2000. însa aceste aspecte au fost concluzionate în cererea nr.2 si dovedite cu anexele 16, 18 si 27,precum si cu anexa 10 a cererii nr.15, motiv pentru care nu le voi concluziona pentru a nu ma repeta, cu atât mai mult ca aceste aspecte au fost contestate asa cum se vede în actul atasat la anexa 20 . Totusi doresc sa se retina ca deciziile Curtii Constitutionale din 1994 – 1998 ce au ca efect în viitor, au fost ignorate de magistratul Emilian Stanisor, pe care le-a catalogat ca fiind „norme procesuale editate ad-hoc” – vezi pagina 3 anexa 19. La punctul 2 al „Precizarilor”nr.134858/2003, se ignora cu nonsalanta ca mi-a fost îngradit dreptul de a depune acte la dosarul de instanta. Acest aspect a fost concluzionat si dovedit cu anexele 13, 14, 16, 21, 29 si 35, atasate cererii 9, precum si anexele 23, 23 1 , 23 2 , 23 3 , atasate cererii nr.12. Aceste aspecte au fost sesizate direct Directiei Generale a Penitenciarelor la 07.11.2003 – vezi cererea atasata alaturat la anexa 21 , însa Directiei Generale a Penitenciarelor a ignorat toate aceste dovezi evidente, în întâmpinarea nr.134858/2003. La punctul 3 se face referire la faptul ca sectiile II si IV sunt sectii fara restrictii . În acest sens consider ca Directia Generala a Penitenciarelor ori nu stie destinatia acestor sectii, ori sustine regimul ilegal de detentie. Arat ca si în prezent sectia IV este singura din unitate în care sunt gazduiti detinutii preventivi , totodata singura sectie din unitate în care programul de aer se efectueaza în custi neîncapatoare si insalubre din beton, înalte de peste 2 m, unde nici vântul nu adie. În toate celalalte sectii inclusiv a IV-a destinata detinutilor periculosi cu condamnari peste 10 ani, programul de aer se efectueaza pe platourile sectiilor care nu sunt amenajate cu tarcuri din beton ca si în cazul sectiei IV: La punctul 4 se arata ca pâna la 27.06.2003, penitenciarul nu mi-a asigurat hrana corespunzatoare religiei. De asemenea se arata cu nerusinare si cu un tupeu incalificabil ca am renuntat la meniul meu pentru a primi hrana obisnuita. Din pacate nu am la cine sa apelez pentru a verifica aceste aspecte calomnioase si tendentioase. În continuare se precizeaza ca penitenciarul nu are lacas de cult pentru detinutii musulmani. Totodata sa arata ca nu am fost împiedicat sa-mi exercit ritualurile religioase . Arat ca aceste ritualuri pot fi exercitate numai în conditii de stricta igiena, conform Coranului si nu în conditiile inumane din camerele de detentie, unde nu ti se asigura strictul necesar, apa calda. De asemenea se arata ca în penitenciar au venit preoti musulmani. Este adevarat ! În toata perioada de detentie de peste 6 ani, acestia au fost doar de doua ori , însa nici atunci nu au tinut slujbe religioase întrucât penitenciarul nu le-a asigurat spatiu destinat în acest sens, spre deosebire de detinutii ortodocsi, care au preot platit de unitate si capela amenajata în penitenciar. La punctul 5 se arata ca pe sectii exista grupuri sanitare, însa nu se face referire la faptul ca acestea sunt doua la numar, care sunt utilizate de 40-50 de detinuti, iar dusurile sunt separate si, mai nou, în cel mai fericit caz, o data pe saptamâna timp de 5 minute, atunci când detinutii beneficiaza de apa calie si nu calda . Cât despre apa rece, pe timp de vara, este asigurata 4-5 ore/zi, ce curge din niste conducte perforate ce tin loc la robinete, iar în locul chiuvetelor exista jgheaburi unde detinutii sunt nevoiti sa-si spele vesela, lenjeria de corp si de pat si sa se spele pe corp. La punctul 6 se precizeaza ca „adresele de înaintare” sunt „cerute de institutiile respective”. În cazul meu s-a mentionat ca au fost formulate din dosarul de penitenciar. Chiar si asa, la data când au fost formulate „adresele de înaintare” atasate la anexele 7-10, eu nu eram condamnat nici de catre instanta de fond. În acest caz cum poate Directia Generala a Penitenciarelor sa sustina ca ele au fost formulate dupa dosarul de penitenciar întrucât eu nu aveam un alt mandat definitiv (nu am antecedente penale). Din pacate nu am la cine sa apelez astfel ca Directia Generala a Penitenciarelor sa dovedeasca ca aceste adrese de înaintare au fost cerute de anumite institutii. În încheierea „Precizarilor”, Directia Generala a Penitenciarelor considera ca „documentele depuse la dosar demonstreaza credinta rea a reclamantului si scopul sicanator în care se foloseste de drepturile procesuale”. Documentele la care s-a facut referire sunt mentionate la finele „întâmpinarii” de la anexa 6, dupa cum urmeaza: - Tabelul cu detinutii periculosi din luna iunie 2003, care dovedeste ca sunt inclus în tabel fiind considerat periculos pentru înjurii de cadre, fapt presupus ca a fost comis în anul 2001 , însa pentru care am fost pedepsit în anul 2003. - Hotarârea de sanctionare a Penitenciarului Rahova pentru înjurii de cadre. - „Raportul de pedepsire” a Penitenciarului Poarta Alba – aspect mentionat la punctul 2 al adresei nr.B 2 887-902, atasata la anexa 11 a cererii nr.12. Din pacate nu am la cine sa apelez pentru a dovedi ca în toata perioada de detentie eu nu am executat nici macar o secunda de izolare , asa cum sustine gresit Directia Generala a Penitenciarelor. - Fisa de evidenta dovedeste tigarile si alimentele primite din partea familiei pentru a putea supravietui în detentie întrucât nici în perioada cât am fost folosit la munca – vezi anexa 3 a cererii nr.1 – penitenciarul nu m-a remunerat pentru a-mi putea procura tigari, iar hrana corespunzatoare religiei mi-a fost asigurata începând cu toamna anului 2003. - „Adresele de înaintare” sunt atasate la anexele 7-10 si au fost concluzionate în prezenta cerere. În aceste conditii, va rog sa apreciati ce anume dovedesc actele depuse de Directia Generala a Penitenciarelor, despre care s-a mentionat la finele „Precizarilor” nr.134858/2003? La anexa 22 atasez alaturat declaratia detinutului Albu Florea, care a decedat din cauza superficialitatii sistemului penitenciar, unde fiind bolnav în faza de metastaza nu a primit medicamentatie adegvata, ocazie cu care am sarit în ajutor, motiv pentru care am fost pedepsit cu taierea drepturilor. Acesata declaratie a fost atasata la plângerea din 17.07.2001, atasata alaturat la anexa 23 si înaintata Parchetului Militar Bucuresti, însa nu au fost efectuate verificari. Totusi detinutul Albu Florea a fost transferat la spitalul penitenciarului Jilava, unde a decedat dupa 2 sapamâni. În plângerea sus amintita am expus aspectele generale privind regimul de detentie si furtul de documente din dosarul de penitenciar, însa nici în acest sens nu am primit raspuns. Prin cererea atasata alaturat la anexa 24 , m-am adresat comandantului penitenciarului, rugându-l sa umanizeze conditiile de detentie si sa-mi permita sa depun acte în apararea mea în dosarele de instanta, ca aceste restrictii obtructioneaza actul de justitie . De asemenea, am solicitat permisiunea de a lua asupra mea strictul necesar(apa potabila, un fruct si un pachet de biscuiti) la instanta si sa se ia masuri pentru a dota autoduba penitenciarului cu sistem de ventilatie, sa nu fiu tinut încatusat toata ziua si, nu în cele din urma, sa-mi dea o tinuta decenta (tip penitenciar) curata si nerupta, aratând totodata ca la termenul din 21.06.2002 cadrele de escorta nu mi-au permis sa iau la instanta materialul juridic pentru a-l depune la dosarul de instanta . Aspectele de mai sus le-am expus si verbal dl.comandant col. Martiniuc, care m-a si audiat, iar la scurt timp au fost reglementate sesizarile privind tinuta si catusile. La 27.07.2002 am depus o plângere – atasata alaturat la anexa 25 – împotriva interventiei incalificabile a cadrelor penitenciarului, ocazie cu care au fost „ macelariti” 16 detinuti . Aceasta plângere a fost adresata inclusiv Directiei Generale a Penitenciarelor, însa nu au fost luate masuri corespunzatoare împotriva „macelarilor”, care în urma plângerilor mele au primit ordin si nu au comis astfel de abuzuri pe sectia IV. O parte din detinutii agresati înca se afla în detentie si asteapta justa solutionare a aspectelor sesizate în plângerea pe care au semnat-o. La 01.10.2003 m-am adresat cu o noua plângere, pe care o atasez alaturat la anexa 26 , în care atât eu, cât si cei 18 colegi semnatari, am reclamat atitudinea supraveghetorului de pe sectie, care a fost mutat în cele din urma la Spitalul penitenciarului lânga nasul sau, col.Ailincai. Precizez ca toate documentele din anexele prezentei cereri sunt atasate la dosarul nr.3406/2003, însa instanta nu a dispus cercetari obiective si nu a avut rol activ la solutionarea cauzei , motiv pentru care, la 23.09.2003, am recuzat completul de judecata, însa aceasta cerere a fost „solutionata” fara sa fiu citat si prezentat la termenul din 09.10.2003, încheiere pe care am atacat-o cu apel. Astfel ca cererea a fost analizata în dosarul nr.1878/2003 si „solutionata” de Camera de Consiliu al Tribunalului Constanta prin sentinta din 28.10.2003, atasata alaturat la anexa 27 . Cu toate ca am fost prezentat la instanta la 28.10.2003, unde am aratat expres temeiul legal al cererii, respectiv Legea nr.92/1992 , instanta a ignorat temeiul formulat de mine si a înaintat cauza Curtii Supreme de Justitie si nu Ministrului Justitiei, conform art.79 din Legea nr.92/1992. În aceasta situatie, la 04.11.2003, m-am adresat Curtii Supreme de Justitie printr-o cerere în care am prezentat ilegalitatile instantelor – vezi cererea atasata alaturat la anexa 28 . Cauza a fost solutionata în dosarul nr.5035/2003 de Înalta Curte de Casatie Si Justitie prin sentinta din 12.11.2003, atasata alaturat la anexa 29 . Va rog sa retineti temeiul cererii de recuzare mentionat în anexa anteiroara (art.79 din Legea nr.92/1992) si sa vedeti temeiul în baza careia mi-a fost respinsa cererea (art.52 alin.5 raportat la art.46 Cod Procedura penala), asa cum puteti constata ca încheierea nr.115/2003, pronuntata în cauza, este ilegala întrucât nu a fost respectat temeiul legal invocat de mine, pe care instanta l-a schimbat printr-un exces de zel incalificabil. Pentru aceste motive am atacat încheierea nr.115/2003 cu contestatie în anulare, atasata alaturat la anexa 30 . Rog sa analizati cererea si veti constata ca am solicitat instantei sa scoata cauza de pe rol si sa o înainteze Ministrului Justitiei, spre legala si competenta solutionare conform art.79 din Legea nr.92/1992. Cauza a fost „solutionata” în dosarul nr.5497/2003 de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.5787, dupa care nu am primit dispozitivul deciziei, ci doar minuta pe care o atasez alaturat la anexa 31 , din care am luat la cunostinta ca recursul meu a fost respins ca nefondat. Prin adresa de înaintare nr.C 2 1628/03.02.2003 am declarat recurs în anulare împotriva deciziei nr.5787 – vezi adresa atasata alaturat la anexa 32 si cererea de recurs în anulare de la anexa 33 care a fost „solutionata” prin respingere, fapt comunicat de catre Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie în adresa nr.10379/1815/2004 – vezi anexa 33 ¹ . Nota: Toate recursurile în anulare formulate în cursul anului 2004 au fost respinse de catre procurorul sef sectie al institutiei amintite mai sus, respectiv aceeasi persoana care mi-a îngradit accesul la autoritatile publice, asa cum rezulta din adresa nr.50117/2003, atasata la anexa 3 a cererii 18 Revenind la speta, arat ca la termenul din 16.12.2003 am depus o noua cerere de recuzare care a fost mentionata în Registrul Grefierului, iar la termenul din 13.01.2004 am depus si varianta scrisa a cererii de recuzare în care am aratat ilegalitatea sentintelor pronuntate în cauza recuzarii, dat fiind faptul ca nu a fost respectat temeiul legal solicitat de mine, respectiv art.79 din Legea nr.92/1992. În aceste conditii, recuzata fiind, instanta nu a înaintat cererea spre legala si competenta solutionare, Ministrului Justitiei, conform art.79 din Legea nr.92/1992 si s-a pronuntat în cauza prin sentinta nr.113 din 13.01.2004 în dosarul nr.3406/2003, atasata alaturat la anexa 34 , pe care o voi concluziona în cele ce urmeaza: Pagina 1 Instanta face referire ca a fost recuzata la termenul anterior, potrivit art.79 din Legea 92/1992, precizând ca, cererea anterioara a fost solutionata prin decizia nr.5787/2003 de Înalta Curte de Justitie si Casatie, decizie pe care o considera ca fiind ilegala întrucât instantele nu sunt compatibile sa solutioneze aceste cauze ci Ministrul Justitiei, instanta având obligatia sa trimite Ministrului Justitiei. Asa cum am dovedit cu anexele 28 – 33, eu am solicitat ca cererea de recuzare sa fie solutionata conform art.79 din Legea nr.92/1992, însa instantele au schimbat de la sine putere temeiul legal si au solutionat aceste cereri de recuzare conform art.52 raportat la art.46 Cod procedura penala. În continuare, instanta precizeaza ca am depus o noua cerere (scrisa) la acest termen, prin care am recuzat instantele din raza de activitate a jud. Constanta cu trimiterea cauzei la Ministrul justitiei. Paradoxal, instanta arata ca prin decizia Înaltei Curti de Justitie si Casatie, cererea anterioara a fost judecata conform art.51 Cod procedura penala (si nu art.79 din Legea nr.92/1992) ocazie cu care s-a respins cererea de recuzare formulata de mine. Pagina 2 Instanta precizeaza ca „petitionarul arata ca odata recuzat, presedintele de complet Gârba Alexandru, nu are dreptul sa-mi judece plângerea. Învedereaza ca din moment ce din acest dosar i s-au sustras 37 de pagini si nu s-a sesizat nimeni, motiv pentru care refuza sa discute cu acest complet, având în vedere si cererea de recuzare reiterata la termenul de astazi”. Furtul celor 37 de pagini din dosarul cauzei le-am dovedit la termenul din 23.09.2003, ocazie cu care am depus copia acestor acte furate. Cu toate acestea, instanta constata aceste dovezi ca fiind „afirmatii Gratuite” si nu se lasa purtata în discutii „sicanatorii” cu subsemnatul. În continuare se precizaeza ca „petitionarul nu are numic de sustinut întrucât a refuzat completul de astazi”. La propunerea procurorului, presedintele completului respinge cererea ca fiind neîntemeiata. Astfel ca asupra cererii ulterioare se arata ca eu m-am adresat acestei instante si nu faptul ca Parchetul Militar Constanta a refuzat sa solutioneze plângerile pe care le-am înaintat acestei institutii. Pagina 3 Înstanta examineaza actele si „lucrarile” dosarului si retine: „pâna la începerea cercetarilor judecatoresti (care nu au fost efectuate niciodata), acesta a depus o multitudine de copii ale cererilor trimise în decursul timpului diferitelor institutii ale statului si copiile raspunsurilor primite, prin care încearca sa atraga amestecul acelor institutii în activitatea instantei de judecata folosind expresii jignitoare la adresa cadrelor penitenciarului ori a magistratilor”. Precizez ca mi-asi fi dorit ca macar unul din cei jigniti sa ma fi actionat în instanta si sa-si dovedeasca nevinovatia. În opinia mea, o persoana scolarizata si platita pentru a respecta ordinea de drept, daca nu-si respecta atributiile, este un „criminal legitimat în drept penal”. În continuare, instanta arata capetele de acuzare precizând: retinerea abuziva în perioada 15.11.1997 – 06.04.2000; dreptul de a se adresa autoritatilor judiciare; i s-a încalcat statutul de detinut, respectiv seperatia în functie(...!); dreptul la exercitarea cultului religios; nu i s-a asigurat hrana adecvata cultului si spatiul necesar exercitarii religiei sale; i s-a retinut acte doveditoare pe care intentiona sa le foloseasca în procesul penal în exercitarea apararii; unitatea i-a eliberat caracterizari (adresele de înaintare) cu continut ce nu corespunde adevarului; abuzuri ale cadrelor din penitenciar – fara a le specifica . Consider ca toate aspectele de mai sus au fost dovedite în cererea anterioara si prezenta cerere prin actele atasate la anexele acestor cereri, ceea ce nu justifica opinia instantei mentionata mai sus, respectiv „fara a le spacifica”. De aemenea, în reportul de la anexa 1, alaturat prezentei cereri, sunt mentionate toate abuzurile si autorii acestora, precum si în reportul nr.2 de la anexa 2, însa instanta sfideaza toate probele depuse de mine la dosar. În continuare instanta face referire la instantele care au „solutionat” cererea anterioara de recuzare, încercând sa aplaneze ilegalitatea grosolana a acestora, mascând-o într-un învelis aparent legal. Pagina 4 În continuare, instanta face referire la încalcarea drepturilor privind retinerea abuziva, aratând ca: „acesta nu se putea afla în penitenciar decât pe baza formelor legale de retinere sau arest”. În acest sens eu am dovedit în cererile si anexele aferente ca în perioada 15.11.1997 – 06.04.2000 am fost retinut abuziv. Despre aceasta perioada instanta precizeaza ca nu e nimic ilegal pentru ca în cele din urma am fost gasit vinovat si condamnat la 10 ani , însa pâna sa fiu condamnat care era suportul legal pe baza caruia am fost retinut în stare de arest? De asemenea, instanta retine ca multitudinea copiilor de pe cererile timise de acesta, diverselor institutii ale statului, dovedesc faptul ca s-a putut adresa autoritatilor judiciare, ori de câte ori a dorit. În acest sens am dovedit ca de multe ori am fost nevoit sa-mi trimit familia pentru a depune acte, întrucât penitenciarul nu mi-a permis sa le trimit prin curierul unitatii. În continuare instanta face referire la celalalte drepturi, ca prin raspunsul Directiei Generale a Penitenciarelor am luat la cunostinta ca „nu am personalitate juridica proprie”, ceea ce în opinia mea înseamna ca „daca nu am personalitate juridica, nu am nici drepturile la care am facut referire în sesizarile ce fac obiectul acestei cauze”. Instanta arata ca a insistat sa depun probatorii la sustinerea cauzei, însa eu am refuzat. Ce probatorii sa depun daca instanta în cele 6-7 termene a refuzat sistematic sa citeze acuzatii nominalizati de mine în reportul de la anexa 1, în plus instanta era de fapt si de drept recuzata! Într-o alta ordine de idei, actele din dosar pe care le-am atasat (o parte) în anexele cererii anterioare si în anexele alaturate prezentei, consider ca sunt suficient de elogvente. În continuare instanta arata ca am refuzat sa continui procesul, ceea ce nu este adevarat . Eu am recuzat instanta si nu procesul, deci am vrut si vreau ca acest proces sa continuie cu un complet cinstit, impartial, dispus sa interpreteze si sa aplice legea în conformitate. Astfel ca instanta considera ca nu mi-am motivat si dovedit încalcarea drepturilor si în consecinta va respinge plângerea subsemnatului. Pagina 5 Invocând cu nonsalanta „numele legii”, instanta respinge plângerea formulata de mine si ma obliga sa achit niste bani, pe care instanta nu-i merita întrucât nu si-a îndeplinit atributiile . Doresc sa mai arat ca m-am adresat instantei cu o cerere rugând sa înainteze cauza la Curtea Constitutionala, ca în baza art.23 alin.4 din Legea nr.47/1992 si art.144 lit.c din Constitutie, sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate a art.60 alin.1 raportat la art.59 alin.2 Cod Penal. Precizez ca instantei îi revenea aceasta atributie, însa aceasta m-a refuzat, motivând în timpul sedintei, ca s-a pronuntat în acest sens prin sentinta nr.1929/2003, dosar nr.3735/2003 – care a fost „solutionat de acelasi complet de judecata”, respectiv:
Închei prin a preciza ca am atacat cu apel decizia nr.113/2004, iar la 10.03.2004 am avut primul termen de judecata în dosarul nr.194/2004, ocazie cu care am aratat toate cele aratate în prezenta, rugând instanta sa dea curs solutionarii cererii de recuzare în conformitate cu art.79 din Legea 92/1992. Nota: Dosarul 3406/2003, care a fost înaintat Tribunalului Constanta, unde a fost înregistrat la nr.194/2004. În prezent acest dosar a disparut definitiv din institutiile organelor judiciare. Vreau sa arat ca nu am mai fost citat în cauza si nu mai stiu nimic de acest dosar de la data de 10.03.2004. Rugându-va sa apreciati legalitatea si temeinicia acestei sentinte (nr.113/2004) si sa descoperiti unde se afla dosarul nr.194/2004, va multumesc anticipat asigurându-va de înalta consideratie.
Data 28.05.2004 Semnatura În atentia Domnului Presedinte al Curtii Europene a Drepturilor Omului.
|
|||||||
|
Best view 1024 x 768 32 bpp |
||||||||
