|
Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului |
TABEL ANEXE CEREREA Nr. 4 |
|||||||||||||||||||||||||||||||
Inapoi la Curtea de Apel Constanta CEREREA 1 |
Catre: Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului
Cererea nr. 4 F-67075 Strasbourg Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta
Dovedirea ilegalitatii si netemeiniciei deciziei nr.255/1999
Subsemnatul Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie, nascut la 31.07.1965 în jud.Constanta-România, cu domiciliul în localitatea Cumpana, jud.Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos:
Domnule Presedinte,
Atacând cu apel sentinta nr.135/1999, Curtea de Apel Constanta a stabilit primul termen (dosar nr.1382/1999) la 28.05.1999 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 1 , ocazie cu care, motivat de lipsa victimei, instanta stabileste un alt termen. La urmatorul termen din 09.07.1999 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 2 , pentru aceleasi motive amintite mai sus, instanta acorda un alt termen. La urmatorul termen din 03.09.1999 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 3 , instanta constata lipsa victimei ( ocazie cu care instanta este învederata asupra faptului ca victima este plecata în Turcia) si «analizând cererile formulate de inculpat, le apreciaza ca fiind întemeiate, sens în care trimite o adresa la Politia Cumpana, pentru a face investigatii cu privire la situatia partii vatamate, unde se afla aceasta în prezent», drept pentru care dispune amânarea cauzei. La urmatorul termen din 15.10.1999 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 4 , tot datorita lipsei partii vatamate, instanta dispune amânarea cauzei. La termenul din 22.10.1999 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 5 , instanta pune în discutie imposibilitatea victimei de a fi audiata în fata instantei de apel, având în vedere ca din relatiile solicitate de la Politia Cumpana , rezulta ca victima este plecata în Turcia . Avâd cuvântul, avocatul meu din oficiu , invoca criticile împotriva sentintei nr.135/1999, adaugând în plus ( contrar vointei mele ) ca, « solicita redozarea pedepsei ». Procurorul, având cuvântul, solicita respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat si mentinerea dispozitiilor pronuntate de instanta de fond. Mai arata ca, «din probele administrate în cauza, rezulta în mod cert ca inculpatul este autorul infractiunilor reclamate de patrea vatamata. De asemenea, solicita sa se constate ca pedeapsa aplicata inculpatului este just individualizata». În ultimul meu cuvânt ( atât cât a vrut instanta sa mentioneze ), am încercat sa arat ca, prin plângerea din 28.04.1997, aveam calitate de parte vatamata, iar Ali Ghiulsen de învinuita si ca rolurile au fost schimbate de catre organul legal sesizat, la influenta proxenetului victimei, care este informatorul neoficial al Politiei Cumpana. De asemenea, am aratat ca victima nu a adus probe din care sa ateste vinovatia mea, precizând ca, faptele s-au derulat în modalitatea în care le-am mentionat înca din plângerea din 28.04.1997, sustinând totodata ca nu contest ca am întretinut relatii sexuale pe cale amiabila cu victima. De asemenea, am facut referire la cutite, ca au fost pe masa în încaperea respectiva si ca nu le-am adus dintr-o încapere anexa, ca am cerut ridicarea si examinarea cutitelor, însa aceste aspecte si multe altele nu au fost consemnate de catre instanta. În încheiere am pledat nevinovat si nu am cerut redozarea pedepsei. Având nevoie de timp, instanta a dispus amânarea cauzei. La 28.10.1999, instanta de apel se pronunta în cauza – vezi decizia nr.255/1999 atasata alaturat la anexa 6 si concluziile subsemnatului de mai jos: Pagina 1 Instanta face o trecere în revista a sentintei nr.135/1999, pronutata de Tribunalul Constanta. Pagina 2 Instanta face referire la situatia de fapt si retine ca(...!): «inculpatul a invitat-o pe numita Ali Ghiulsen sa ia sticla cu vin si sa o aduca gazdei (Rizea Anica)». Arat ca, aceasta situatie este inventia instantei de apel, întrucât, nici Rizea Anica, nici victima, nici eu si nici instanta de fond nu a retinut aceasta „varianta”. În continuare, instanta retine cam aceleasi situatii nedovedite, retinute de instanta de fond. Pagina 3Instanta retine ca, dupa ce am condus victima la usa locuintei lui Rizea Anica, «a plecat pentru a nu da o explicatie în legatura cu cele întâmplate»... Însa în declaratia sa – vezi anexa 10, cererea nr.2 – victima precizeaza: « Dupa ce m-a dus la locuinta lui Rizea Anica, nu stiu ce au discutat Rizea Anica si Ibraim, deoarece îmi era rau si Ibraim a plecat acasa ». Iata deci, victima precizeaza ca am plecat acasa, însa dupa ce am stat de vorba cu Rizea Anica la usa casei acesteia si nu cum a retinut instanta . În continuare, instanta retine ca victima a fost internata, iar pentru vindecare au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale. Însa biletul de iesire din spital – vezi anexa 6, cererea nr.2 – dovedeste ca victima, la mai putin de 5 zile de la internare, a fost externata vindecat la 02.05.1997. În continuare, instanta retine o inventie proprie , nedovedita si nementionata de parti si martori si nici de instanta de fond, adica: « mama partii vatamate si numitul Nedelcu Adrian, în aceasi seara, s-au deplasat la locuinta inculpatului pentru a le da explicatie de cele întâmplate, dar fiind într-o stare de ebrietate, nu s-a putut discuta cu acesta». Va rog sa analizati declaratiile martorului Nedelcu Adrian, care a precizat ca a fost însotit de fratii Rizea Dan si Romica si de prietena acestuia, Lusciuc Dorina, deci în nici un caz de mama partii vatamate. În acele împrejurari, eu am discutat cu „vizitatorii” si asa cum a declarat Nedelcu Adrian, am plecat împreuna la locuinta victimei. Precizez ca ceea ce nu s-a putut discuta cu mine a fost ca, eu nu am acceptat sa le achit suma de bani ,pretinsa de proxenetul victimei, motiv pentru care m-a amenintat ca o sa ma bage în puscarie . Va rog sa retineti ca o persoana care nu avea influenta asupra organelor în drept, nu facea o astfel de afirmatie. În continuare, instanta retine ca, situatia de fapt, asa cum a fost prezentata si retinuta de instanta de fond, rezulta din plângerile victimei. Este firesc sa fie asa, întrucât instanta de fond si-a format convingerile doar dupa declaratiile victimei si dupa certificatul nr.386/LR/1997 – care asa cum am aratat si dovedit, este un document fals , în care nu s-a retinut adevarul prescris în FOCG nr.19045/27.04.1997. Cât despre declaratiile martorilor, fiecare martor audiat, a precizat si sustinut ca despre faptele pentru care am fost condamnat, au aflat de la victima. Iata de ce, declaratiile martorilor nu au forta probanta la dovedirea vinovatiei mele. În continuare, instanta retine (cu un tupeu incalificabil): «modalitatea în care (victima) a fost introdusa în casa»... Oare la care „modalitate” s-a referit instanta (?) , întrucât, victima, pentru acelasi aspect, a expus multe modalitati: ba ca a fost lovita cu pumnul în cap, ba ca a fost lovita cu palma dupa cap, ba ca a fost lovita cu un corp contondent în ceafa, ba ca a fost lovita cu un lemn si ca si-a pierdut cunostinta etc... Deci avem de-a face cu o „parada de modele” si nu cu o singura modalitate, asa cum a retinut instanta, mascând contrazicerile ce rezulta clar din declarasiile victimei. Instanta retine ca, «declaratia partii vatamate se coroboreaza cu Foaia de Observatie Clinic Generala nr.19045/1997 si cu actul medico-legal». Oare, pe actele amintite, se precizeaza daca „ Ali Ibraim a violat-o sau daca aceasta a fost violata? Daca a fost lipsita de libertate si înjunghiata de mine? ”. Ce forta probanta au cele doua acte medicale la stabilirea faptelor si a faptuitorului? Oare de ce instantele au refuzat sistematic audierea partilor si a martorilor la testul poligraf, pentru a determina aflarea adevarului? În continuare, instanta retine expres, precizând ca doar «cu actul medico-legal întocmit de Laboratorul Medico-Legal Constanta (act emis dupa 5 zile de la data la care victima fusese externata vindecat din spital) si prin care se atesta starea în care a fost internata partea vatamata, diagnosticul si timpul necesar vindecarii». Asupra acestui aspect am mai revenit, însa repet ca, timpul necesar vindecarii este dovedit cu biletul de iesire din spital – vezi anexa 6, cererea nr.2. Pagina 4 Despre probele folosite în acuzarea mea, instanta precizeaza ca, «au fost gasite la locuinta mea si vazute de martorul Nedelcu Adrian». Însa, aprecierile despre probe (în acest caz), se retine din cele gasite si vazute de un anume martor sau însasi cu proba respectiva? Cine este acest Nedelcu Adrian si cu ce drept certifica veridicitatea unor probe, în locul organelor de specialitate si de ce organele de cercetare, legal sesizate, la 28.04.1997, nu au venit la fata locului pentru a administra probele si a le trimite spre examinare organelor competente? În continuare, instanta îl scoate din scena pe Nedelcu Adrian, precizând ca acesta mi-a atras atentia asupra faptului ca, pentru ce am facut voi face puscarie. Astfel, instanta înlatura realitatea, anume ca eu am fost condamnat la ordin , la initiativa acestui Nedelcu Adrian. Însa va rog sa reveniti asupra celor declarate de acesta în acest sens– vezi anexa 33, cererea nr.2 – si veti constata aceasta denaturare si deformare retinuta de instanta. Martorii la care se face referire în continuare, au vazut victima dupa presupusele fapte si nu în momentul comiterii acestora, despre care au aflat de la victima. Iata deci, nici o declaratie a martorilor audiati în cauza nu are relevanta asupra situatiei de fapt, atât cu privire la comiterea acestor fapte, cât si la autorul acestora. În continuare, instanta retine ca, «partea vatamata declara fara echivoc», însa cum poate garanta cineva ca victima a declarat sau nu realitatea de fapt?... De ce instanta a refuzat sistematic audierea victimei la testul poligraf? În continuare instanta retine ca, «inculpatul nu-i pune întrebari si nici nu cere confruntarea cu aceasta». Analizând încheierile de sedinta a instantei de fond, veti constata ca sistematic am solicitat reaudierea victimei si supunerea ei la testul poligraf, tocmai pentru a dovedi nesinceritatea acesteia. La termenul din 22.09.1999 – vezi anexa 15, cererea 3 – eu am adresat victimei întrebari (instanta a retinut decât o întrebare), însa instanta a respins întrebarile, cu toate ca aceste întrebari erau concludente pentru stabilirea adevarului. Pentru aceste motive, am fost nevoit sa recuz instanta. Repet ca, în timpul cât a durat audierea victimei, instanta a dispus evacuarea publicului asistent din sala de judecata tocmai pentru a nu putea fi probata si sustinuta cu publicul asistent, ilegalitatile si partinirea instantei privind audierea victimei . Din pacate, instanta nu a mentionat în încheierea de sedinta ca a dispus evacuarea publicului asistent din sala de judecata în timpul audierii victiemi...De ce oare? În continuare, instanta retine precizând: «hotarârea inculpatului de a o retine pe partea vatamata s-a modificat de abia când a venit mama lui acasa si de frica sa nu vada cele întâmplate» si acest aspect este total neadevarat si poate fi dovedita cu declaratia martorului Rizea Viorel Valeriu, care sustine: «am strigat la inculpat, a venit mama inculpatului› - vezi anexa 24, cererea 3. Iata deci, prima data când martorul a fost la locuinta mea, mama era acasa . În continuarea declaratiei, martorul sustine ca dupa aproximativ 20 minute a revenit din nou acasa la mine. Pagina 5În continuare, instanta retine: «situatia de fapt, vinovatia inculpatului si încadrarea în drept corespund probelor administrate» Oare care sunt aceste probe si care este paginatia lor în dosarul de urmarire penala si de instanta si ce suport legal au pentru a putea fi admise ca probe în acuzarea mea? Individualizând pedepsele, instanta apreciaza pedeapsa aplicata de instanta de fond pentru infractiunea de lipsire de libertate, ca: «nu se justifica prin modalitatea concreta de consumare», motiv pentru care, din acest punct de vedere, admite apelul. Invocând cu nonsalanta numele legii, instanta desfiinteaza în parte sentinta pronuntata în cauza si reduce pedeapsa pentru infractiunea prevazuta de art.189 alin.2 Cod Penal, de la 8 ani la 5 ani închisoare, pedeapsa pe care o contopeste cu cea de 10 ani închisoare, aplicata pentru art.197 alin.2 lit.c Cod Penal, mentionând celelalte dispozitii ale sentintei 135/1999. Cu o opinie separata, ma voi referi la masura arestului preventiv în cauza: • Orice sentinta pronuntata de Judecatorie sau Tribunal, daca este atacata cu apel în termenul prevazut de lege (10 zile), sentinta respectiva nu stabileste vinovatia inculpatului, întrucât instanta erarhica poate anula decizia respectiva – situatie în care inculpatul ramâne tot sub incidenta mandatului de arest preventiv, care potrivit legii trebuie prelungit din 30 în 30 zile. • Orice decizie pronuntata de o instanta de apel, daca este atacata cu recurs în termenul prevazut de lege (10 zile), decizia instantei de apel nu stabileste vinovatia inculpatului, întrucât instanta erarhica (în speta instanta suprema) poate anula decizia (deciziile) criticata, situatie în care inculpatul ramâne în continuare sub incidenta mandatului care trebuie prelungit în continuare din 30 în 30 zile. • Abia dupa ce instanta suprema se pronunta asupra sentintei tribunalului, respectiv instantei de apel, de fapt si de drept se stabileste vinovatia inculpatului, concret, pâna când nu se emite mandat de executare care sa-i stabileasca inculpatului vinovatia, inculpatul trebuie retinut doar în baza unui mandat de arest preventiv. Aprecierile de mai sus le-am facut pentru a dovedi ca instanta de apel nici nu a pomenit despre legalitatea retinerii mele si m-a citat la penitenciar în conditiile în care eu nu aveam stabilita vinovatia printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, invocabila . Si aceasta decizie, dovedeste faptul ca autoritatile judiciare din România sunt nocive unei societati nedemna si imorala, în conditiile în care se pronunta în nonsalanta în numele legii, pentru a pedepsi oameni nevinovati. În cele ce urmeaza, voi nominaliza mambrii completului care a solutionat apelul:
Comparând tabelul judecatorilor si procurorilor, care au „solutionat” dosarul de fond, cu tabelul de mai sus, veti constata ca procuroarea Monica Bumbac, a reprezentat acelasi Parchet, atât la judecarea fondului, cât si la judecarea apelului. Spre deosebire de instanta care a „judecat” fondul instantei de apel, i-a trebuit 5 luni ca sa nu faca nimic ! Vreau sa spun ca în cele 6 termene stabilite, instanta de apel nu a reusit sa audieze nici inculpatul, care a fost prezentat la toate termenele. Efectiv instanta de apel nu a administrat nici o proba si nici nu a examinat temeinicia probelor administrate de la dosarul de cercetare si de fond. Acestea fiind cele concluzionate si dovedite cu actele din anexele alaturate, las la aprecierea dumneavoastra sa stabiliti daca am beneficiat de un proces echitabil. Va multumesc anticipat, asigurându-va de înalta consideratie.
Data 28.05.2004 Semnatura În atentia Domnului Presedinte al Curtii Europene a Drepturilor Omului.
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
|
Best view 1024 x 768 32 bpp |
||||||||||||||||||||||||||||||||
