|
Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului |
TABEL ANEXE CEREREA Nr. 15 Anexa1 Anexa2 Anexa3 Anexa4 Anexa5 Anexa6 Anexa7 Anexa8 Anexa9 Anexa10 Anexa11 Anexa12 |
|||
Inapoi la Curtea de Apel Constanta CEREREA 1 |
Catre: Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului
Cererea nr. 15 F-67075 Strasbourg Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta
Dovedirea neprezentarii în instanta, în perioada 15.11.1997-06.04.2000, pentru prelungirea mandatului de arest preventiv, lipsa spatiilor de cult a asistentei religioase, a meniurilor adegvate religiei musulmane, a coruptiei din sistemul penitenciarelor, sustinuta de autoritatile române. Subsemnatul, Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie, nascut la 31.07.1965, în judetul Constanta-România, cu domiciliul în localitatea Cumpana, jud.Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos: Domnule Presedinte, Despre regimul ilegal de detentie si abuzurile incalificabile ale cadrelor din penitenciar, am mai facut referire în cererile anterioare si urmeaza sa concluzionez aceste aspecte si în urmatoarele cereri, motiv pentru care în prezent ma voi rezuma strict la „coraborarea” institutiilor de mai sus la savârsirea de acte ilicite. Întrucât Directia Generala a Penitenciarelor nu si-a dat nici un interes pentru umanizarea conditiilor de detentie din Penitenciarul Poarta Alba, m-am adresat Ministrului Justitiei, urmare am primit adresa nr.1576/IGAI/P/16.07.2002, atasata alaturat la anexa 1. În adresa se mentioneaza ca: «apreciem afirmatiile dumneavoastra privitoare la conditiile în care se realizeaza prezentarea inculpatilor la instantele judecatoresti, drept nereale si tendentioase». În acest sens arat ca, imobilul în care functioneaza instanta de apel Constanta, nici în prezent nu are amenajat boxa pentru tinerea detinutilor adusi pentru judecare. Acestia sunt tinuti în autodubele tip penitenciar, confectionate din metal si fara sistem de ventilatie electrica, autodube care sunt parcate în plina strada, în soare, pe toata durata cât sunt judecati toti detinutii, adica între orele 9:00 – 16:00. Va rog sa va imaginati calvrul detinutilor din duba metalica atunci când soarele dogoreste, iar în interiorul dubei temperatura ajunge la peste 40 0 C , deoarece dubele nu au în dotare ventilatoate în spatiul destinat detinutilor. Pâna anul trecut (2003) indiferent de statutul detinutilor, cu ocazia prezentarii lor în instanta, acestia erau încatusati înainte de a parasi penitenciarul, dimineata în jurul orelor 7:00, tinuti încatusati în timpul transportarii lor în dube metalice, escortate de cadre specializate înarmate si câini dresati, de asemenea prezentati în fata instantelor tot încatusati, tinuti în tot cursul judecarii într-o institutie publica, în sedinta publica în fata familiei si a copiilor detinutului cu catusile la mâini, urcati înapoi în duba si transportati înapoi la penitenciar tot încatusati. Deci, de dimineata si pâna seara detinutii, pâna în luna iulie 2003, au fost tinuti cu catusile la mâini cu ocazia prezentarii în instanta, inclusiv în autodube, aspect recunoscut si adeverit de Penitenciarul Poarta Alba în adresa nr.B 2 887 si B 2 902, pct.6 lit.a si b din 18.07.2003 , atasata la anexa 11 cererea nr.12. În continuarea adresei se precizeaza ca pentru imbunatatirea conditiilor si regimului de detentie autoritatile sunt preocupate, dar problemele generate de supraaglomererea sistemului penitenciar si de lipsa resurselor financiare nu se poate creste durata plimbarii în aer liber al detinutilor . Urmare unui memoriu Ministrului Justitiei, acesta a fost „filtrata” si în cele din urma a ajuns la Directia Generala a Penitenciarelor, care prin adresa nr.69505/20.04.2002 atasata alaturat la anexa 2 , a infirmat cele reclamate de mine. Totodata aspectele privind asistenta medicala, accesul la biblioteca si participarea la activitati socio-educative „au fost comunicate adiministratiei penitenciarelor, care va dispune masuri corespunzatoare”. Vazând ca petitiile mele nu ajung în mapa de lucru a Ministrului Justitiei, m-am adresat Presedintelui României, însa si aceasta institutie „a aruncat pisica în ograda Directiei Generale a Penitenciarelor” care a infirmat cele reclamate de mine prin adresa nr.66245/12.02.2002, atasata alaturat la anexa 3 . Totodata, mi-a comunicat ca „Parchetul Militar Bucuresti efectueaza cerectari cu privire la temeinicia masurilor disciplinare”, însa nici în prezent nu am primit rezultatul acestor cereri . Urmare cererii adresata dl. Emilian Stanisor de mama mea– vezi anexa 11, cererea nr.13 –aceasta, la 03.10.2003 a pimit adresa nr.72682, atasata alaturat la anexa 4 . Precizez ca acest „patron de penitenciare”, de când am fost arestat si pâna în prezent, niciodata nu a efectuat vizite de lucru la Penitenciarul Poarta Alba , ca toate aspectele reclamate sunt conform cu realitatea, însa dl. Emilian Stanisor este probabil prea corupt sau prea incompetent pentru a instaura regimul legal de detentie în penitenciarele din România . Obiectul celor 5 petitii înaintate Camerei Deputatilor, înregistrate la nr.524/2003 la care se face referire în adresa Directiei Generale a Penitenciarelor 4665/155.191 din 29.09.2003, atasate alaturat la anexa 5 , era ca Domnul Presedinte al Camerei Deputatilor sa solutioneze aceste cereri potrivit art.9 si 14 din Legea nr.115/1999, publicat în Monitorul Oficial al României nr.800/28.06.1999. Însa doamna consilier Ecaterina Ivancescu – „functionar public” în cancelaria Presedintelui Camerei Deputatilor, nu a înaintat petitiile Domnului Presedinte, iar pentru a fi redus la tacere , în cele din urma, petitiile mele au ajuns la Directia Generala a Penitenciarelor, care a infirmat încalcarea regimului legal de detentie prin complicii de la Parchetul Militar Constanta. Abuzurile cadrelor penitenciarului si regimul represiv de detentie de la Poarta Alba au fost sesizate si domnului col. Ovidiu Ioan Stoian – seful Serviciului Independent de Paza si Anticoruptie, prin plângerea înregistrata la nr.8710/27.01.2004, atasata alaturat la anexa 6 . Precizez ca de peste 4 luni nu a venit nici un delegat din partea Serviciului Independent de Paza si Anticoruptie de la Bucuresti, urmarea plângerii amintite mai sus, cu toate ca aceasta plângere a fost trimisa Serviciului Independent de Paza si Anticoruptie asa cum rezulta din adresa nr.66954/05.02.2004 atasata alaturat la anexa 7 . Urmarea unei plângeri adresate Ministrului Justitiei, aceasta în loc sa ajunga în mapa de lucru al ministrului, a fost sustrasa oficial si dirijata Directiei Generale a Penitenciarelor, care mi-a raspuns prin adresa nr.68499/08.04.2004, atasata alaturat la anexa 8 , prin care am fost învederat sa ma adresez instantei în conformitate cu Ordonanta Guvernului nr.56/2003. Arat ca astfel de probleme „au fost solutionate de catre organele de judecata”, concluzionate si dovedite cu anexele aferente cererii nr.13 si 14. Totodata am fost învederat ca nu am dreptul la tehnica de calcul, însa detinutii de la penitenciarele din vestul tarii au sali dotate cu calculatoare unde sunt initiati în domeniu, spre deosebire de Poarta Alba unde conducerea unitatii nici nu concepe asa ceva. Aceste aspecte evidente de discriminare le-am formulat în memoriul alaturat la anexa 9 , memoriu la care am atasat si Concluziile asupra Întâmpinarii nr.134505/2003 de la anexa 20, cererea nr.13 si le-am înaintat Directiei Generale a Penitenciarelor unde au fost înregistrate la nr.10954/22.04.2004 Dupa ani de insistente, în urma solicitarilor mele, prin adresa C 2 60107 din 15.04.2004 – atasata alaturat la anexa 10 , Penitenciarul Poarta Alba recunoaste urmatoarele: • În privinta prelungirii arestarii preventive nu ati fost solicitat pentru a fi prezentat în instanta. • S-a adeverit ca la depunerea mea în penitenciar, la data de 13.11.1997 am declarat ca sunt de origine musulmana. • S-a adeverit ca Penitenciarul Poatra Alba nu a avut niciodata un lacas de cult apartinând religiei musulmane. Astfel ca penitenciarul, dupa expirarea mandatului de arest preventiv la 15.11.1997 avea obligatia sa ma puna în libertate, dat fiind faptul ca instanta nu a dispus prelungirea mandatului aspect care de fapt si de drept atrage nulitatea masurilor de arest preventiv, conform art.140 lit.a Cod procedura penala. În adresa de la anexa 11, cererea nr.12, la pct.7, penitenciarul adevereste ca „unitatea dispune de preot si de un lacas de cult ortodox”. Iata deci discriminarea evidenta în ceea ce priveste detinutii ortodocsi de cei musulmani. Abia în urma cererii de la anexa 6, cererea nr.12, prin care Muftiatul Cultului Musulman din România a solicitat expres Penitenciarului Poarta Alba sa-mi asigure hrana corespunzatoare orientarii mele religioase, penitenciarul a început sa-mi asigure hrana corespunzatoare. Asa cum este adeverit în adresa din prezenta anexa, eu am declarat ca sunt musulman din prima zi când am fost depus în custodia penitenciarului, respectiv la 13.11.1997, însa hrana corespunzatoare religiei mele am început sa primesc începând cu luna iulie 2003 . Iata deci ca în perioada 13.11.1997 – 01.07.2003 eu am fost nevoit sa pacatuiesc hranindu-ma cu zeama asigurata pentru detinutii ortodocsi . În ce priveste conditiile pentru exercitarea religiei sau un spatiu de cult pentru detinutii musulmani, inexistenta lor este dovedit cu adresa C 2 60107/2004 din prezenta anexa, care este contradictoriu cu pct.3 al adresei nr.956/08.08.2003 de la anexa 15 a cererii nr.12. Comparând aceste aspecte, veti constata lipsa evidenta a asistentei religioase privind detinutii musulmani, care nu beneficiaza de spatiu de cult, ca sa nu mai pomenesc de un hoge (preot musulman). Dca nu exista un spatiu la ce sa vina hogea si unde sa tina predicile conform ritualurilor? Va rog sa mai retineti ca la pct.4 al adresei nr.B 2 887 – B 2 902/2003 de la anexa 11, cererea 12, se arata ca la sectia a II-a restrictiva am fost transferat pentru a executa o pedeapsa cu izolare, însa tot în aceasta adresa, la pct.1 lit.a, se precizeaza ca am fost pedepsit la 19.12.1999, ori eu pe sectia restrictiva am fost transferat la sfârsitul lunii mai 1999, deci cu 7 luni înainte de a fi pedepsit prima data. Cu privire la pretinsele pedepse precizez si sustin ca în toata perioada de detentie eu nu am executat nici o secunda de izolare , fapt ce se poate dovedi din carnetul postului sectiei II restrictiv si fisa medicala de penitenciar. De asemenea, în aceeasi adresa, penitenciarul adevereste ca decizia nr.1497 din 06.04.2000, prin care instanta mi-a stabilit vinovatia, nu figureaza în dosarul de penitenciar – vezi adresa nr.B 2 887 si B 2 902/2003 pct.13 de la anexa 11, cererea 12. Toate ilegalitatile cadrelor penitenciar, de la data arestarii mele la zi au fost sesizate din nou Directiei Generale a Penitenciarelor, de la care am primit raspuns prin adresa 69006/29.04.2004, atasata alaturat la anexa 10, prin care am luat la cunostinta ca sesizarile mele „au fascut obiectul verificarilor anterioare, sens în care rezultatul acestora vi s-au comunicat prin adresa nr.68499/2004”. În ce priveste aprecierile si evaluarea reabilitarii condamnatilor în perioada de detentie, s-a precizat în adresa nr.60172/2004 – atasata alaturat la anexa 12 , de unde se subântelege ca nu instanta participa la reabilitarea detinutilor în perioada de detentie, ca atare instanta nu ar trebui sa aibe rol decisiv si sa respinga liberarea conditionata a detinutilor în cazurile în care acestia sunt propusi pentru liberare de catre penitenciare. Concret, nici plângerile anterioare si nici cele la care s-a facut referire în adresa de mai sus nu au fost solutionate în concret cu realitatea obiectiva si cu respectarea întocmai a dispozitiilor legale. Într-o concluzie finala, consider ca am dovedit aspectele reclamate, ilegalitatile pe care organele judiciare si autoritatile din România le-au infirmat ca fiind inexistente. De asemenea, cred ca documentele din anexele aferente acestor cereri dovedesc ca în fiecare institutie exista un functionar care are interese comune cu mafia din justitia româna, întrucât nici o petitie pe care am adresat-o reprezentantilor ministerelor nu a ajuns în mapa de lucru al ministrului la care m-am adresat expres. Aceste aspecte le voi dovedi si în continuarea cererilor si anume ca, un astfel de „functionar filtru” are si Guvernul si cele doua Camere a Parlamentului României si nu în ultimul rând Presedentia României, la care m-am adresat cu mai multe petitii, însa acestea au fost sustrase oficial de catre „functionarul filtru” si dirijate exact la cei pe care îi acuzam în petitiile respective, iar pentru solutionarea acestor petitii cei interesati au aplicat propriile legi de tip mafiot, aducând prejudicii incomensurabile principiilor si valorilor democratice si ordinii de drept din România. Închri rugându-va sa apreciati daca cele concluzionate mai sus, au fost dovedite cu probele din anexele alaturate. Va multumesc anticipat, asigurându-va de înalta consideratie.
Data 28.05.2004 Semnatura
În atentia Domnului Presedinte al Curtii Europene a Drepturilor Omului. |
|||
|
Best view 1024 x 768 32 bpp |
||||
