www.justitia.3x.ro  - Cererea nr.1

Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului

TABEL ANEXE CEREREA Nr. 1

Anexa1 Anexa2 Anexa3 Anexa4 Anexa5 Anexa6  Anexa7

 

Inapoi la Curtea de Apel Constanta

HOME

INRODUCERE

CEREREA 1
CEREREA 2
CEREREA 3
CEREREA 4
CEREREA 5
CEREREA 6
CEREREA 7
CEREREA 8
CEREREA 9
CEREREA 10
CEREREA 11
CEREREA 12
CEREREA 13
CEREREA 14
CEREREA 15
CEREREA 16
CEREREA 17
CEREREA 18
CEREREA 19
CEREREA 20
CEREREA 21
CEREREA 22
CEREREA 23
CEREREA 24
CEREREA 25

CAUTA

SITEMAP

DOWNLOAD

CONTACT

 

Catre:

Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului

 

Cererea nr. 1 F-67075 Strasbourg

Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta

 

Repunerea în termen privind admiterea cauzei pe rolul CEDO si dovedirea Îngradirii dreptului la liberare cond itionata  

Subsemnatul Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie, nascut la 31.07.1965 în judetul Constanta – România, cu domiciliul în localitatea Cumpana, srt. Osman Gafar nr.5, jud.Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos :

Domnule Presedinte,

Alaturat la anexa 1 atasez adresa nr.4/B/2003 a Curtii Supreme de Justitie, prin care dovedesc ca decizia nr.1497, prin care instanta suprema, teoretic mi-a stabilit vinovatia la 06.04.2000 , în fapt aceasta decizie mi-a fost comunicata dupa 19.03.2003, respectiv la finele lunii martie 2003 .

În intervalul 06.04.2000 – 19.03.2003 am solicitat de mai multe ori autoritatilor din România sa-mi comunice dispozitivul deciziei nr.1497/2000, însa am fost refuzat sistematic .

Stiind ca toate deciziile instantelor de judecata, în cazul persoanelor private de libertate ajung în dosarul de penitenciar al condamnatilor, m-am adresat Sefului Biroului Evidenta al penitenciarului, caruia i-am cerut sa-mi permita sa citesc decizia prin care mi s-a stabilit vinovatia, sau sa-mi elibereze o copie a deciziei.

La anexa 2 atasez “nota” prin care am luat la cunostinta ca, la 28.11.2002, decizia nr.1497/2000 nu se gaseste la dosarul de penitenciar.

În acest sens si administratia locului de detentie mi-a emis adresa nr.B 2 887/2003, în care la punctul 13 se precizeaza: “nu figureaza la dosar decizia 1497/2000 a Curtii Supreme de Justitie” – vezi anexa 2 1 .

Situatia de fapt, prezentata mai sus, dovedeste în mod cert ca autoritatile judiciare din România au încalcat flagrant dispozitiile art.310 Cod procedura penala, coroborat cu art.360 din acelasi cod, precum si cele mai elementare drepturi fundamentale, printre care:

a) dreptul condamnatului de a lua la cunostinta, prin dispozitivul deciziei de condamnare, despre probele si motivele pe baza carora instanta si-a format convingerile la stabilirea vinovatiei, cu atât mai mult ca este vorba despre decizia nr.1497/2000, prin care instanta suprema mi-a stabilit vinovatia printr-o decizie definitiva, irevocabila.

b ) obstructionarea condamnatului de a se adresa în termen, cu o plângere individuala la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, întrucât, în speta, eu nu am luat la cunostinta motivatia din dispozitivul deciziei, prin care mi-a fost stabilita vinovatia si efectiv nu am avut decizia cu care sa dovedesc ca am fost condamnat de autoritatile din România.

Asa cum voi dovedi cu documentele atasate în anexele cererilor urmatoare, faptul ca am fost arestat, judecat si condamnat ilegal, pâna sa primesc decizia nr.1497/2000, prin care mi-a fost stabilita vinovatia si pe care am primit-o la finele lunii martie 2003 , eu la data de 18.09.2002 îmi executasem fractia de pedeapsa stabilita de instanta pentru cei 10 ani de condamnare si, de fapt si de drept, la 18.09.2002 ar fi trebuit sa fiu supus Comisiei de Liberare Conditionata în conformitate cu dispozitiile art.60 alin. 1 raportat la 59 alin.2 Cod penal.

La punctul 2 al adresei nr.61739/2000, atasata alaturat la anexa 3 se precizeaza ca repartizarea detinutilor la activitatile productive revine expres administratiei penitenciarului. De asemenea, se arata ca subsemnatul a fost repartizat la activitati gospodaresti în cadrul sectiei de detinere.

Arat ca tot penitenciarului îi revine obligatia sa supuna Comisiei de Liberare Conditionata pe acei detinuti care si-au exdecutat fractiile de pedeapsa, stabilite de catre org. de judecata. Însa, în cazul meu, penitenciarul a refuzat sa ma supuna acestei Comisii , motiv pentru care am atacat exceptia de neconstitutionalitate, adresându-ma org. judiciare. Potrivit adresei 1532/2000, emisa de Curtea Constitutionala, atasata alaturat la anexa 4 , aceasta institutie era abilitata sa se pronunte asupra exceptiilor ridicate în fata instantei. Astfel, invocând pe buna dreptate faptul ca penitenciarul mi-a lezat interesele de drept , prin aceea ca nu au dedus ca fiind executata fractia din pedeapsa pe care o puteam câstiga pe baza muncii prestate, la 04.08.2003 m-am adresat org. de judecata – vezi cererea alaturata la anexa 5 .

Astfel ca am aratat si dovedit org. de judecata ca, începând cu 18.09.2002 sunt obligat sa platesc cu “pretul libertatii” iresponsabilitatea si neputinta penitenciarului , care independent de vointa mea nu m-a folosit la munca în activitati de productie, astfel ca eu sa fiu remunerat si sa pot obtine zile câstig pe baza muncii prestate.

În aceste conditii, atât penitenciarul cât si instanta de judecata au refuzat sa ma puna în libertate. Cauza a fost solutionata în dosarul 3735/2003, prin sentinta 1929/26.08.2003 pronuntata de Judecatoria Medgidia jud. Constanta , care, din motive necunoscute mie a ignorat cererea mea prin care am solicitat instantei sa sesizeze Curtea Constitutionala în vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a art.60 alin.1 raportat la art.59 Cod penal. În aceste conditii instanta a considerat ca are autoritatea sa-mi ignore drepturile procesuale, respingându-mi cererea cu motivatia: “a fost formulata prematur” – vezi sentinta 1929/2003, atasata alaturat la anexa 6 .

Prin adresa de înaintare 1626/2004 a penitenciarului, atasata alaturat la anexa 7 , dovedesc ca am atacat sentinta 1929/2003 cu recurs în anulare prin cererea atasata la anexa 7 1 . Cererea de recurs în anulare a fost respinsa ca neîntemeiata de catre Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, raspuns ce mi-a fost comunicat prin adresa 10379/1815/2004, pe care o atasez alaturat la anexa 7 2 .

În aceste conditii, instanta mi-a suplimentat condamnarea ce mi-a fost stabilita prin decizia 1497/2000 cu înca un an si 8 luni cu executare. Dupa ce am executat si aceasta pedeapsa, la 19.05.2004 am fost supus pentru prima data Comisiei de Liberare Conditionata a penitenciarului. În acest sens cadrele de specialitate, care au supravegheat si participat efectiv la reeducarea mea, pe tot parcursul executarii pedepsei, au considerat în unanimitate ca “sunt reabilitat si pot fi redat societatii”.

Procesul-verbal al Comisiei, precum si concluziile cadrelor de reeducare, care mi-au caracterizat atitudinea comportamentala în perioada de detentie, au fost înaintate org. de judecata. Cauza a fost solutuionata în dosarul nr.2588/2004, în care s-a pronuntat sentinta 1252/21.05.2004, prin care aceeasi institutie, respectiv judecatoria Medgidia, a suplimentat cele doua sentinte de condamnare (nr.1497/2000 si 1929/2003), condamnându-ma cu alte 10 luni de detentie

Aceasta decizie a fost atacata cu recurs, cauza solutionata de catre Tribunalul Constanta, prin decizia penala 448, din 08.06.2004, prin care instanta a casat decizia criticata, astfel am fost pus în libertate.

Într-o concluzie finala, sintetica, consider ca actele din cele 7 anexe alaturate prezentei dovedesc cu certitudine urmatoarele:

1. am fost condamnat printr-o decizie (1497/2000) definitiva si irevocabila, prin care mi s-a stabilit vinovatia, decizie care mi-a fost comunicata dupa 3 ani de la data pronun tarii acesteia, timp în care am fost obligat sa suport consecintele stabilite de instanta fara ca instanta sa-mi transmita minuta sau dispozitivul sentintei de condamnare, ignorând în egala masura dispozitiile art.310 raportat la art.360 Cod procedura penala timp de 3 ani, dupa care am primit dispozitivul deciziei alaturat adresei 4/B/2003.

2. pâna sa reusesc sa intru în posesia dispozitivului deciziei (nr.1497/2000), la 18.09.2002 eu terminasem de executat fractia de pedeapsa , data la care, de fapt si de drept, ar fi trebuit sa fiu supus Comisiei de Liberare Conditionata, însa nu am fost supus acestie Comisii .

3. instanta, prin decizia 1929/2003, mi-a prelungit condamnarea cu 1 an si 8 luni cu executare , respingându-mi cererea de liberare conditionata, pedeapsa pe care am executat-o .

4. aceeasi instanta, respectiv Judecatoria Medgidia, prin sentinta 1252/2004 a suplimentat condamnarea mea cu alte 10 luni.

Pentru aceste motive, va rog sa admiteti judecarea cauzei, luând de baza ca termen de pronuntare a deciziei nr.1497/2000, data la care aceasta mi-a fost comunicata, respectiv la finele lunii martie 2003, asa cum am dovedit cu anexa 1. Astfel veti constata ca m-am încadrat în termenul de 6 luni cerut de CEDO, tinând cont de data la care a fost expediata din România, cererea anterioara înregistarta la nr.36684/2003 CEDO.

Vamultumesc anticipat, asigurându-vâ de înalta consideratie

 

Data: 25.06.2004

Semnatura:

 

În atentia Domnului Presedinte al Curtii Europene a Drepturilor Omului.

 

   
 

Best view 1024 x 768 32 bpp

 CAUTA | SITEMAP | DOWNLOAD | CONTACT