|
Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului |
TABEL ANEXE CEREREA Nr. 10 Anexa1 Anexa2 Anexa3 Anexa4 Anexa5 Anexa6 Anexa7 Anexa8 Anexa9 |
|||||||||
Inapoi la Curtea de Apel Constanta CEREREA 1 |
Catre: Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului
Cererea nr. 10 F-67075 Strasbourg Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta
Dovedirea ilegalitatii si netemeiniciei deciziei nr.279/P/05.09.2003Subsemnatul Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie, nascut la 31.07.1965 în judetul Constanta – România, cu domiciliul în localitatea Cumpana, jud.Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos : Domnule Presedinte, Întrucât Tribunalul Constanta a refuzat sa-mi elibereze copia dosarului chiar si contra cost, am reformulat cererea si am depus-o la 11.07.2003 la Curtea de Apel Constanta – vezi anexa 1 , atasata alaturat. Probabil ca la data respectiva nu aparuse înca plângerea subsemnatului, depusa la Politia Cumpana, la 28.04.1997 – care lipsea din dosarul cauzei, motiv pentru care familia mea era purtata pe drumuri fara a putea intra în posesia copiei dosarului. Astfel ca la data de 14.07.2003 am depus un report la cererea de copiere a dosarului cu scopul de a urgenta eliberarea acestuia – cerere pe care o atasez alaturat la anexa 2. Între timp, apelul declarat sentintei 29/CEA/2002, a fost preluat de Curtea de Apel Constanta, dosar nr.721/P/2003, în care am depus critici într-un material redactat în doua parti, pe care le-am autentificat prin încheierea de legalizare nr.1587/30.05.2003, material ce face obiectul recursului în anulare mentionat si în cererea nr.6. Analizând criticile din materialul amintit mai sus, atasat alaturat la anexa 3 , veti constata ca am aratat toate nemultumirile începând cu faza de cercetare penala, respectiv – 28.04.1997 si pâna la solutionarea revizuirii cauzei prin sentinta nr.29/CEA/2002. Ulterior am atasat la dosarul nr.721/2003, reportul nr.1, atasat alaturat la anexa 4 , cu care am aratat aspectele care atrag nulitatea din prisma neasigurarii dreptului de aparare, sustragerea din dosar a plângerii nr.301.062, înregistrata la Politia Cumpana, la 28.04.1997, întocmirea a doua rechizitorii, care au fost depuse separat la dosarul din penitenciar, respectiv la dosarul de instanta, neaudierea martorilor în faza de cercetare si judecare a cauzei si neefectuarea testului poligraf, aratând instantei ca aspectele mentionate mai sus întrunesc cazurile prevazute în art.394 alin.1 lit.a Cod procedura penala, în temeiul caruia am solicitat admiterea apelului. La 14.07.2003, am depus la dosarul cauzei reportul , pe care îl atasez alaturat la anexa 5 , în care am criticat instanta, care solutionând dosarul nr.94/CEA/2002 nu a dat curs cererii autentificate nr.1312/2002. Cât despre modul cum a fost solutionata cererea autentificata nr.1304/2003, am aratat ca instanta a transformat sedinta de judecata într-o sedinta de licitatie, ocazie cu care mi-a stabili conta valoarea copiilor solicitate din propriul dosar în sustinere si pregatirea apararii. De asemenea am facut referire la refuzul instantei de a dispune cercetari sau a sesiza organul competent cu privire la abuzurile cadrelor din penitenciar, în legatura cu obstructionarea actului de justitie si dreptul la aparare, la solutionarea cauzei. Totodata am adus critici în sensul ca instanta a retinut în acuzarea mea certificatul nr.386/LR/1997, care nu are relevanta la stabilirea vinovatiei mele. Am mai aratat ca din probele administrate în cauza rezulta clar nevinovatia mea, ca martorii reaudiati au fost audiati prin procedura „a la Balaican”, adica prin amenintarea si constrângerea lor si ca nu am fost confruntat cu acestia, cu toate ca am cerut si insistat în acest sens, la fel si asupra testului poligraf, pentru a-mi dovedi sinceritatea. De asemenea am criticat instanta, aratând ca a fost partinitoare si nu si-a exercitat rolul activ, iar despre instanta suprema am aratat ca aceasta, pentru a ma obstructiona sa depun plângerea la CEDO a refuzat sa-mi comunice decizia nr.1947/2000 timp de 3 ani. La 20.08.2003 am depus la dosarul cauzei reportul nr.3, pe care o atasez alaturat la anexa 6 , în care am învederat instanta de apel ca pe toata durata cercetarilor penale, între 28.04.1997 – 18.09.1997, organele de cercetare nu mi-au asigurat aparator , aratând în continuare obligatiile organelor de cercetare pe care acestea nu le-au respectat. De asemenea am aratat ca nu mi s-a permis sa probez lipsa de temeinicie a acuzatiilor si ca actele întocmite de Politia Cumpana sunt documente false, în sensul ca ele nu apartin partii vatamate si nici a mamei ei. De asemenea, am aratat contradictiile dintre declaratiile victimei si aspectele din declaratia martorei Rizea Anica, care demasca înscenarea acuzatiilor partii vatamate. Totodata am aratat ca, corpul delict nu a fost administrat în timp util si nu a fost examinat în vederea stabilirii daca este cutitul care a provocat leziunea victimei si daca cel ce l-a utilizat în acest sens, sunt eu. De asemenea am aratat ca organele de cercetare si instanta nu a apreciat valabilitatea diagnosticului din FOCG nr.19045/1997 si nici biletul de iesire din spital, care dovedeste ca dupa 5 zile de îngrijiri medicale victima a fost externata vindecat. În continuarea criticilor, am aratat aspecte retinute în certificatul nr.386/LR/1997, în care sunt mentionate 4 leziuni, dintre care unul de 16 cm si inexistenta acestora în diagnosticul din FOCG nr.19045/1997 si în toate declaratiile martorilor audiati în cauza, ale subsemnatului si inclusiv ale victimei. Am mai aratat ca nu exista nici o dovada din care sa rezulte ca victima a suferit leziunile prescrise în certificatul nr.386/LR/1997 sau ca aceste leziuni au fost provocate de mine, ca certificatul amintit mai sus a fost obtinut fals la cererea organelor de Politie Cumpana. În continuarea criticilor, am scos în relief neconcordanta evidenta dintre declaratiile victimei, cu privire la modul cum a sustinut ca a fost introdusa în locuinta mea si la loviturile încasate la intrare, precum si la lovitura de cutit. De asemenea, am aratat ca organele de cercetare nu au administrat toate probele vestimentare si au refuzat sa le înainteze pentru a obtine determinarile dorite din partea Institutului de Medicina Legala dc. Minea Minovici Bucuresti. Totodata am aratat ca am fost condamnat de doua ori pentru acuzatia de vatamare corporala, aratând ca nu sunt probe din care sa rezulte savârsirea infractiunilor de viol si vatamare corporala. Am mai solicitat instantei sa dispuna cercetari împotriva celor ce au efectuat cercetari urmare a deciziei nr.187/2002, acuzându-i ca au constrâns si amenintat martorii pentru a obtine declaratii. În încheierea reportului nr.3, am aratat ca instanta de fond a evitat sa se pronunte asupra chestiunilor de fapt si de drept, a cererilor formulate si atasate de mine în dosarul 2/CEA si 94/CEA/2002, motiv pentru care am rugat instanta de apel sa dea dovada de impartialitate si sa nu faca front comun cu cei care m-au anchetat, judecat, condamnat si sustinut condamnarea mea nevinovata. La data de 10.09.2003, am depus la dosar reportul nr.4, prin care am învederat instanta de apel cu privire la obligatiile morale si profesionale ce-i revin, rugându-i totodata sa aiba rol activ în vederea aflarii adevarului, în sensul de a analiza probele din ansamblul dosarului cauzei pentru dovedirea ilegalitatii si netemeiniciei hotarârilor prin care am fost condamnat si sa foloseasca aceste hotarâri la dovedirea cazurilor de revizuire, prevazute în art.395 Cod procedura penala. În acelasi report nr.4, atasat alaturat la anexa 7 , am adus argumente cu probele din dosarul cauzei din care rezulta clar netemeinicia si ilegalitatea deciziilor pronuntate în cauza a carei revizuire o cer, precizând ca hotarârile respective sunt judecatoresti si pot fi utilizate la dovedirea cazurilor de revizuire în conditiile în care probele din dosar dovedesc ilegalitatea si netemeinicia acestora. La 15.09.2003 am depus la dosar reportul nr.5, prin care am învederat instanta de apel ca instanta care a solutionat apelul anterior în dosarul 377/2002 nu a respectat efectul devolutiv al apelului, cu toate ca avea aceasta obligatie conform art.371 alin.2 Cod procedura penala. În acest sens am aratat ca nu s-a constatat infractiunile evidente comise de organele judiciare la cercetarea si judecarea cauzei a carei revizuire o cer, ca toate instantele implicate la solutionarea cauzei subsemnatului au facut front comun aducând deservicii ordinii de drept, protejând criminalitatea institutionalizata din justitia româna. În acelasi report nr.5, atasat alaturat la anexa 8, am rugat instanta sa verifice dosarele 2/CEA/2002, 377/P/2002 si 94/CEA/2002 si în mod special dosarul 721/P/2003, raportând aspectele criticate de mine la probele administrate din ansamblul dosarelor a caror revizuire o cer, cu scopul constatarii nulitatii sentintelor pronuntate în cauza, respectiv nr.135/1999, 255/1999 si 1497/2000. De asemenea, am rugat instanta sa sesizeze Consiliul Superior al Magistraturii, pentru tragerea la raspundere penala a organelor judiciare, care au anchetat, judecat, condamnat si sustinut condamnarea nevinovata a subsemnatului, în conformitate cu dispozitiile art.94 lit.a, d, g, h, i, raportat la art.95 alin.1 lit.f din Legea nr.92/1992. În încheierea acestui report am învederat instanta ca nimeni nu e mai presus de lege si ca am constiinta curata, ca nu am comis nici o infractiune din cele pentru care am fost condamnat si ca îmi pot dovedi nevinovatia cu probele din dosarul cauzei a carei revizuire o cer. O copie a reportului nr.5 – vezi anexa 8 ¹ , i-am modificat titlul cu scopul ca instanta de apel sa-l ataseze la raportul scris, înaintat Curtii Supreme de Justitie. Mentionez ca, initial, instanta acordase termen pentru audierea martorilor, însa (probabil urmarea ordinilor celor interesati) m-am trezit ca instanta s-a pronuntat în cauza, prin decizia nr.279/P/05.09.2003, pe care o atasez alaturat la anexa 9 si pe care o voi concluziona în cele ce urmeaza: Pagina 1 Instanta examineaza apelul declarat de mine si da cuvântul aparatorului meu din oficiu, care arata ca inculpatul revizuient în cererea sa solicita achitarea în conformitate cu art.10 lit.a Cod procedura penala, totodata solicitând reaudierea martorilor, motivat de faptul ca nu i s-a respectat dreptul la aparare în faza de urmarire penala, (iar aparatorul meu din oficiu, care ar fi trebuit sa-mi sustina interesele de drept ) apreciind ca nu sunt îndeplinite cerintele art.394 Cod procedura penala, motiv pentru care, tot aparatorul meu, lasa la aprecierea instantei solutia ce urmeaza a fi pronuntata. Pagina 2 Având cuvântul, revizuientul arata ca: „potrivit Constitutiei României are drepturi si obligatii, iar una dintre aceste obligatii este sa se supuna legilor acestei tari, ca instanta este obligata sa aiba rol activ si ca are dovezi împotriva celor care l-au judecat”. În continuare am aratat instantei ca pot dovedi cu dosarul de urmarire penala, ca hotarârile pronuntate în cauza sunt nule si ilegale, ca cercetarile au fost efectuate în lipsa aparatorului, ca dispozitiile art.139 alin.3 Cod procedura penala au fost declarate neconstitutionale si ca în aceasta situatie trebuiau aplicate dispozitiile art.23 alin.4 din Constitutia României. De asemenea, am aratat ca mandatul de arestare emis pentru art.20 – 174 Cod penal, ulterior schimbându-si încadrarea juridica, a atins nulitatea . Am mai aratat ca am fost condamnat de doua ori pentru infractiunea de vatamare corporala , o data pentru viol si de doua ori pentru lipsire de libertate . Am mai aratat ca certificatul nr.386/LR/1997 a fost eliberat dupa 11 zile de la fapta, ca victima a fost externata vindecat din spital si ca dupa 5 zile a venit politia cu certificatul amintit mai sus. Am mai aratat ca nu am nimic cu nimeni si ca doresc sa se constate netemeinicia hotarârilor pronuntate, ca cercetarile efectuate de Parchet au fost efectuate în absenta mea si ca puteau fi efectuate si de catre instanta. Procurorul, având cuvântul, solicita respingerea apelului ca nefondat, aratând ca motivele invocate de revizuient nu se încadreaza între cele prevazute de art.394 Cod procedura penala. În ultimul cuvânt, am aratat ca sentintele prin care am fost condamnat nu sunt legale. Asupra apelului de fata, instanta face referire la sentintele prin care am fost condamnat, mentionând ca: „depozitiile martorilor propusi de acesta nu sunt de natura a dovedi fapte sau împrejurari noi, ce pot demonstra netemeinicia hotarârii de condamnare în sensul art.394 alin.1 Cod Procedura penala”. Pagina 3 În continuare, instanta a retinut ca revizuientul a declarat apel sustinând ca: • Politia Cumpana nu l-a înstiintat ca are dreptul sa fie asistat de un aparator si nu i-a asigurat avocat din oficiu, desi a efectuat cercetari penale, iar legea prevede dreptul învinuitului de a fi asistat de un avocat. • Prima plângere din 28.04.1997, prin care a sesizat Politia Cumpana, a fost sustrasa din dosarul de urmarire penala, în lipsa careia nu s-a putut stabili adevarul, iar declaratiile progresive pâna la semnarea mandatului de arest preventiv au fost luate fara sa i se asigure avocat, situatie în care i-a fost îngradit dreptul la aparare. • Prin plângerea penala depusa la 28.04.1997, a avut calitatea de reclamant, iar Ali Ghiulsen de pârât, dar în urma „solutionarii” cazului de catre organele de cercetare penala, a ajuns învinuit. • Pe lânga faptul ca plângerea din 28.04.1997 a fost sustrasa din dosarul de urmarire penala, organele care au efectuat cercetarile au indus în eroare organele de judecata, prin întocmirea a doua rechizitorii distincte pentru aceeasi cauza. • Despre disparitia plângerii din 28.04.1997, a luat la cunostinta la 14.06.2002, dar aspectele solicitate se regasesc în declaratiile si aspectele depuse progresiv în dosarul cauzei. • În acea plângere, precum si în actele depuse progresiv la dosar, s-a referit la audierea unor martori, la efectuarea testului poligraf, la cercetari la fata locului, la corpul delict etc… • Nici una din aceste solicitari din plângerea din 28.04.1997 nu au fost primite nici în faza cercetarilor si nici la judecata cauzei. • Orice magistrat are drepturi si obligatii, iar instanta este obligata sa aiba rol activ, situatie în care are dovezi împotriva celor ce l-au judecat. • Faptul ca nu a fost asistat de avocat în timpul cercetarilor si pâna la emiterea mandatului de arest atrage nulitatea hotarârilor pronuntate. • A fost mentinut abuziv în arest, pâna la solutionarea cauzei, fara sa se faca aplicarea art.23 alin (4) din Constitutie. • Actele medico-legale au fost eliberate dupa 11 zile de la fapta, victima a fost externata vindecat din spital, iar dupa 5 zile politia a avut certificatul medico-legal. • Cercetarile au fost efectuate de Parchet în lipsa sa, desi acestea puteau fi efectuate si de catre instanta. • Hotarârile de condamnare sunt nelegale. În continuarea deciziei, instanta face referire la cele retinute de instantele care m-au condamnat din hotarârile instantelor, însa nu si la probele administrate si neadministrate în dosarele respective la care am facut referire. De asemenea, în apel si cele 5 reporturi anexe, atasate alaturat la anexele 3-9, eu am criticat pregatirea organelor de ancheta si judecata, care nu au vrut sa constate neconcordantele evidente din declaratiile partii vatamate, lipsa de temeinicie a acuzatiilor, pentru care am fost condamnat si de alte aspecte nepermise de lege, pe care organele judiciare nu le-au luat în consideratie, însa asa cum se poate constata în decizia nr.279/P/2003, instanta nu face referire la aceste ilegalitati care atrag nulitatea sentintelor pronuntate în cauza a carei revizuire o cer. Pagina 4 Instanta precizeaza ca a fost audiat si martorul Mustaciosu Nicolae , însa acest martor nu a fost audiat , aceasta afirmatie instanta de apel a preluat-o copiind sentinta criticata, deci fara sa verifice cercetarile efectuate de Parchet. De asemenea, veti constata ca martorii Lusciuc (si nu Culciu (…!); se vede cât de bine a analizat declaratia acestui martor) Dorina si Dinescu Nicolae, au fost propusi pentru a fi audiati la 28.04.1997 , ceea ce s-a întâmplat abia în luna august 2002 , iar Memet Safet si Ali F.Razie, au fost audiati cu forta , în ciuda faptului ca acesti martori, în declaratiile de la anexele 5 si 6, cererea nr.8, au precizat ca vor refuza sa se prezinte în fata organelor judiciare pentru a depune alta marturie. Iata deci, instantele au refuzat sa audieze acesti martori în sedinta publica si au însarcinat Parchetul, care i-a audiat prin amenintate si constrângere, asa cum am aratata în cererea nr.8, ca sa nu mai spunem ca aceste declaratii au fost luate împotriva vointei martorilor, asa cum rezulta din declaratiile anterioare de la anexele 5 si 6, cererea nr.8. Într-un cuvânt, instanta nu a analizat nici o proba din cele solicitate de mine si nu a facut referire la aspectele criticate de mine si în special la cererile legalizate atasate la anexele 16-41, cererea 9, si asa cum rezulta din decizia pronuntata, instanta de apel nu a facut altceva decât sa copieze cereri retinute de instante, din hotarârile anterioare pe care eu le-am criticat ca fiind ilegale si netemeinice. Si astfel, instanta, invocând cu nonsalanta numele legii, respinge ca nefondat apelul declarat de mine si ma încarca cu alte cheltuieli judiciare, decizie pe care o semneaza:
Închei rugându-va sa analizati apelul si cele 5 reporturi atasate acesteia, sa le confruntati cu probele din anexele cererilor anterioare si sa apreciati legalitatea si temeinicia deciziei concluzionate în prezenta cerere. Va multumesc anticipat, asigurându-va de înalta consideratie. Data 28.05.2004 Semnatura În atentia Domnului Presedinte al Curtii Europene a Drepturilor Omului. |
|||||||||
|
Best view 1024 x 768 32 bpp |
||||||||||
