|
Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului |
TABEL ANEXE CEREREA Nr. 3 Anexa1 Anexa2 Anexa3 Anexa4 Anexa5 Anexa6 Anexa7 Anexa8 Anexa9 Anexa10 Anexa11 Anexa12 Anexa13 Anexa14 Anexa15 Anexa16 Anexa17 Anexa18 Anexa19 Anexa20 Anexa21 Anexa22 Anexa23 Anexa24 Anexa25 Anexa26 Anexa27 Anexa28 Anexa29 |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Inapoi la Curtea de Apel Constanta CEREREA 1 |
Catre: Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului
Cererea nr. 3 F-67075 Strasbourg Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta
Dovedirea ilegalitatii si netemeiniciei sentintei nr.135/1999
Subsemnatul Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie, nascut la 31.07.1965 în judetul Constanta – România, cu domiciliul în localitatea Cumpana, srt. Osman Gafar nr.5, jud.Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos:
Domnule Presedinte,
Dupa ce mi-a fost prezentat rechizitoriul nr.1023/1997 – de la anexa 38 a cererii nr.2, acesta a fost depus în dosarul de penitenciar, iar instantei, procurorul a prezentat alt rechizitoriu pe care nu se regaseste mentiunea: „ Continutul din prezenta nu reflecta adevarul ”. La anexa 1 atasat prezentei cereri, înaintez varianta rechizitoriului fara mentiunea de mai sus si pe care l-am cumparat de la org.judiciare la termenul din 21.05 2003 ( vezi anexa 15 a cererii nr.9 ), ocazie cu care instanta a transformat sedinta de judecata în sedinta de licitatie stabilindu-mi contravaloarea actelor din proriul dosar pe care am fost nevoit sa le cumpar pentru a ma apara si-mi dovedi nevinovatia. Comparând rechizitoriile mentionate mai sus, veti constata ca procurorul efectiv a pacalit org. de judecata, prin aceea ca nu a înaintat actul de sesizare pe care am facut mentiunea de mai sus si prin care, de fapt si de drept, eu mi-am exprimat nemultumirea fata de lipsa de temeinicie a presupuselor acuzatii si ilegalitatea actelor de cercetare penala . Cu toate acestea, „tactica” procurorului nu exonoreaza instanta, care potrivit atributiilor sale trebuia sa fie circumspecta , sa de dovada de impartialitate si sa aibe rol activ în vederea aflarii adevarului, formandu-si convingerile pe baza probelor administrate în cauza . Totodata, conform art.300 cod procedura penala, instanta era datoare sa verifice din oficiu, la prima îmfatisare : regularitatea actului de sesizare si regularitatea luarii si mentinerii arestarii inculpatului, ceea ce instanta nu a facut. Astfel, fara sa verifice daca în cauza exista infractiune si autor, sau daca probele administrate în cauza au suport legal si sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunilor, precum si regularitatea mandatului de arest preventiv , instanta stabileste primul trmen de judecata la 15.01.1998- vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 2 – care dovedeste ilegalitatile aratate mai sus. În acest sens doresc sa va reamintesc ca: nulitatea cercetarilor efectuate de org. de Politie – Cumpana si de procurorul Balaican Vasile, au fost concluzionate în cererea nr.2 si dovedite cu anexele aferente. Încheierea de sedinta din 12.02.1998 – atasata alaturat la anexa 3, dovedeste ca instanta, nici la acest termen nu si-a îndeplinit atributiile aratate mai sus. La termenul urmator, instanta face referire la încheierea din 26.03. 1998 – atasata alaturat la anexa 4, ocazie cu care face referire la verificarea actului de sesizare si la masura arestului preventiv. Având cuvântul, aparatorul meu a solicitat schimbarea încadrarii juridice si punerea mea în libertate, însa pe rând, procurorul (colegul dl. Balaican Vasile) si judecatorul instantei, au respins aceste cereri . „Suportul legal” al probelor concluzionate în cererea nr.2, le-am dovedit cu anexele aferente. De asemenea „legalitatea mandatului” de arest preventiv nr.258/1997- ce a fost emis în totalitate ilegal la 18.09.1997, data la care eu nu aveam stabilita vinovatia printr-o hotarâre judecatoreasca. Acelasi mandat, pe rând a atins nulitatea la 13.11.1997 – când oficial am luat la cunostinta despre schimbarea încadrarii juridice pentru care fusesem arestat, respectiv la 15.11.1997 - data la care a expirat de drept , în conformitate cu art. 140 alin. 1 , lit. a cod procedura penala, dupa ce fusese prelungit pentru prima si ultima oara, prin încheierea nr.1474 / 15.10.1997 (vezi anexa 27 a cererii nr.2). În ciuda celor aratate mai sus, respectiv dupa 4 luni si 11 zile de la data expirarii de drept al mandatului, instanta ramâne în pronuntare ( doar ) cu privire la cererea de revocare a masurii arestarii preventive , fara sa verifice suportul legal al probelor pe baza carora sa dispus arestarea mea si fara sa verifice rechizitoriul . Paradoxal, abia la al treilea termen instanta verifica identitatea inculpatului ( !...) . Deci, la termenele anterioare, instanta nu a fost interesata daca am fost eu sau un alt individ, prezentat în calitate de inculpat.
Astfel, la acest termen instanta dispune audierea mea – vezi declaratia atasata alaturat la anexa 5. Întrucât nu am nimic de adaugat la declaratiile date de mine în cauza, las aprecierilor dvs. sa le analizati si sa descoperti daca întradevar sunt discordante asa cum a retinut instanta - cu scopul de a-mi agrava situatia, în ciuda inexistentei discordantelor retinute . Dupa audierea mea instanta a audiat martora Rizea Anica- declaratie pe care o atasez alaturat la anexa 6. În declaratia sa, martora declara aproximativ aceleasi aspecte declarate în faza de urmarire penala precizând ca: „partea vatamata s-a oferit sa mearga ea la locuinta inculpatului”, însa nu face referire la cele declarate la 28.04.1997 în sensul ca: „ m-am gândit ca acestia, în special Ghiulsen, a acceptat sa poarte relatii intime cu Ibraim la locuinta sa ”. Cât despre faptele ce mi-au fost imputate, martora precizeaza ca, le-a aflat de la victima , asa cum de altfel au declarat toti martorii audiati în cauza. Urmatorul martor audiat se numeste Ali Nefize ( mama victimei ), declaratia careia o depun alaturat la anexa 7 . Aceasta a aratat cam aceleasi aspecte declarate în faza de urmarire penala, însa fara sa precizeze ca faptele s-au petrecut asa cum i-au fost relatate de victima sau daca ele s-au consumat la locuinta mea si au fost comise de mine, cum de altfel nici un martor audiat în cauza nu a facut astfel de precizari. Apoi, instanta a audiat martora Iuruc Fatma, a carei declaratii o depun alaturat la anexa 8 . Spre deosebire de cele declarate anterior, aceasta martora revine cu noi precizari scotând în relief starea victimei din seara zilei de 27.04.1997, aspect care nu a fost precizat în F.O.C.G. nr.19045/1997 . Astfel ca, Iuruc Fatma precizeaza: „partea vatamata era într-o stare grava, tensiunea 6”. Fata de acest aspect v-asi ruga sa cereti parerea unui specialist, daca un om poate supravietui cu tensiunea arteriala 6?. De asemenea precizeaza: „eu nu o cunosc pe victima ca fiind consumatoare de bauturi alcoolice”. Precizez ca, la 28.04.1997 când am fost vizitat la domiciliu de Iuruc Fatma, aceasta mi-a relatat ca victima a fost adusa la spital (la 27.04.1997, ora 22:45) într-o stare avansata de ebrietate, ca victima „ mirosea a doaga ca un butoi cu vin ”. De asemenea mi-a spus ca fiul ei a fost în relatii de concubinaj cu victima pe care a alungat-o întrucât victima pleca de acasa cu zilele, iar când se întorcea întotdeauna, venea beata si ca urina în pat . Pentru a determina aflarea adevarului am cerut organelor în drept sa supuna si aceasta martora la testul poligraf, însa cererea mea a fost respinsa. Ultimul martor audiat la acest termen a fost proxenetul victimei, Nedelcu Adrian, declaratia caruia o depun alaturat la anexa 9 . Acesta, cu mici exceptii, mentine declaratia data în faza de urmarire penala, precizând în continuare ca victima era în stare inconstienta , aspect care este contrazis chiar si de victima si martorii care au vizitat-o acasa în seara respectiva, ocazie cu care victima le-a povestit ce i s-a întâmplat la mine acasa. Ori, o persoana aflata în stare inconstienta nu putea sa comunice. De asemenea, martorul nu mai mentioneaza ca ma va baga la puscarie (probabil ca la acea data reusise acest lucru) si nici ca m-a amenintat sau mi-a cerut bani , omitând totodata ca m-a agresat, fapt nerecunoscut niciodata de proxenet. Martorul mai precizeaza ca: „ a plecat plângând ”, însa nu relateaza ca: „ nu vedeam pe unde merg de beat ce eram ”, asa cum declarase initial . Revenind la încheierea de sedinta din 26.03.1998, termen la care au fost audiati martorii amintiti mai sus, apreciind temeinicia probelor administrate în cauza în faza de urmarire penala si cele mai sus aratate, instanta ar fi trebuit sa dispuna achitarea si încetarea procesului , în baza art.11 pct.2 lit.a si b Cod procedura penala, pentru urmatoarele motive: • infractiunea de viol nu a fost dovedita cu depozitiile martorilor audiati în cauza, sau cu F.O.C.G. nr.19045/1997 si certificatul medico legal nr.386/LR/1997. • infractiunea de lipsire de libertate nu a fost dovedita cu depozitiile martorilor audiati în cauza sau cu alte probe administrate de organele de ancheta si judecata. • Infractiunea de vatamare corporala nu a fost dovedita, daca : - a) -a fost savârsita de subsemnatul. b) -deoarece leziunea diagnosticata în F.O.C.G. nr.19045/1997, nu poate fi încadrata la art.182 Cod penal, aceasta, în cel mai rau caz ar fi trebuit încadrata la art.181 Cod penal . În cazul aratat la litera b) - si împacarea partilor - vezi cererea nr.2 anexa 11- atrag dupa sine retragerea plângerii prealabile , la fel si lipsa nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive- vezi art.284¹ Cod procedura penala. În acest sens precizez ca, victima nu s-a prezentat la primele 6 termene consecutive si atunci, a fost adusa cu mandat de aducere silita abia la a-l saptelea termen. În aceste conditii, procurorul Balaican Vasile si colegul acestuia- reprezentantul Parchetului în speta si membru al completului de judecata, au influentat judecatorul- presedintele completului si astfel „ la masa tratativelor ” instanta a respins cererea de revocare a masurii de arest preventiv. Asi dori sa se retina ca, cererea a fost formulata la 26.03.1998, termenul legal de solutionare este de trei zile , cu toate acestea, instanta s-a pronuntat în acest sens la 08.05.1998 - vezi rezolutia mentionata la finele încheierii din 26.03.1998. Asi dori sa se retina ca, mandatul nr.258/1997 a expirat ( cel putin ) de la 15.11.1997, în conditiile în care mandatul a fost emis ilegal la 18.09.1997 si a expirat la 13.11.1997 – data la care mi-a fost comunicat oficial schimbarea încadrarii juridice. Concret: instanta a dispus ilegal de libertatea mea , în conditiile în care masura arestarii preventive încetase de drept, în urma cu 4 luni si 11 zile , cât despre art.149 alin.3 Cod procedura penala, aceasta dispozitie a fost abrogata prin deciziile Curtii Constitutionale aratate în cererea legalizata nr.1321/2003, atasata cererii nr.2 anexa 18. Potrivit acestor decizii org. de judecata erau obligate sa faca aplicarea directa a art.23 alin.4 din Constitutia României, adica sa prelungeasca mandatul din 30 în 30 zile, pâna la stabilirea vinovatiei inculpatului, printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva . Precizez ca mandatul nr.258/1997 a fost prelungit o singura data cu 30 de zile prin încheierea nr.1474 din 15.10.1997, iar dupa expirarea celor 30 de zile de prelungire, începând cu 15.11.1997, acest mandat nu a mai fost prelungit niciodata , asa cum am dovedit cu adresa nr.C2 60107 /2004 – anexa 10 a cererii nr.10. În încheierea concluzionarilor termenului din 26.03.1998, revin asupra depozitiei proxenetului Nedelcu Adrian, în sensul ca acesta a sustinut si în fata instantei ca victima, la 27.04.1997, a fost vazuta de martor: „ ca sângera în partea dreapta a stomacului”. Aceasta precizare pe de o parte infirma existenta mai multor plagi , despre care în certificatul nr.386/LR/1997 sunt mentionate ca fiind 4 la numar , iar pe de alta parte, prin actele medicale, depozitiile martorilor, ale subsemnatului si victimei, rezulta ca plaga înjunghiata se afla în hipocondrul stâng… , deci în nici un caz în partea dreapta, asa cum a precizat si sustinut martorul Nedelcu Adrian . Urmatorul termen a fost stabilit la 08.05.1998 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 10 . La acest termen este audiat Dumitru Nelu, declaratia caruia o depun alaturat la anexa 11 . Analizând marturia acestui martor se poate constata ca victima nu a fost în stare de inconstienta , asa cum a precizat si sustinut Nedelcu Adrian. Dumitru Nelu precizeaza ca: „eu am intrat în casa si am vazut pe partea vatamata, mi-a aratat lovitura de cutit ”. În continuarea depozitiei acest martor precizeaza cu certitudinea unui expert ca victima era galbena la fata din cauza loviturii. De asemenea, cu precizia unui tester de alcool arata ca victima nu se afla în stare de ebrietate. Va-asi ruga sa retineti ca Dumitru Nelu este vecin cu victima, iar pe mine nu ma cunoaste, acesta a recunoscut ca nu stie nimic despre fapta, ca a auzit totul de la victima. Urmatorul martor audiat se numeste Bari Sebadin, care precizeaza ca: “ nu cunoaste nimic în legatura cu fapta, ca în ziua incidentului nu era acasa si nici sotia acestuia – vezi declaratia atasata alaturat la anexa 12 . Însa acest martor a mintit asa cum am dovedit cu declaratia victimei ca, la 27.04.1997 vecina Bari se afla acasa (alta vecina cu acest nume nu exista în cartier) – vezi declaratia de confruntare cererea 2 anexa 23. Dupa audierea celor doi martori, aparatorul si subsemnatul am cerut instantei revocarea masurii de arest preventiv, cerere care a fost solutionata prin respingerea acesteia , însa cu o întârziere de 38 de zile, fata de trei zile termenul legal de solutionare – vezi rezolutia din 19.06.1998 de la finele încheierii din 08.05.1998. La urmatorul termen din 19.06.1998 – încheiere de sedinta atasata alaturat la anexa 13 , eu si aparatorul meu formulam din nou o cerere de revocare a masurii de arest preventiv, care se solutioneaza prin respingerea cererii la 23.09.1998 – vezi finele încheierii din 29.09.1998 anexa 15. De asemenea, solicit audierea martorului Dinescu Nicolae, al carui nume se regaseste începând cu plângerea subsemnatului din 28.04.1997 , cu toate acestea instanta respinge audierea acestui martor , motivând: „pâna la termenul de azi inculpatul nu a facut referire la martorul Dinescu Nicolae”. Acest aspect dovedeste înca o data în plus „ cât de bine ” si-a îndeplinit atributiile instanta, care potrivit legii era obligata sa verifice regularitatea actului de sesizare si în egala masura toate probele administrate în cauza. Din cauza unei greve a avocatilor, urmatorul termen din 04.09.1998 (vezi anexa 14 ) se amâna pentru 22.09.1999 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 15 . La acest termen, al saptelea, sub incidenta unui mandat de aducere silita victima este gasita în România, revenita fiind din Turcia pentru câteva zile pentru înnoirea vizei. Arat ca în Turcia victima nu mergea pentru a munci sau în vizita, ci pentru a practica prostitutia , în acest sens a fost exploatata si în Turcia de Nedelcu Adrian. Nota: Ultimele informatii ce le detin cu privire la partea vatamata sunt ca aceasta se afla în Italia sau Spania, unde practica aceeasi îndeletnicire, respectiv prostitutia. De asemenea, am aflat ca a avut o tentativa de suicid pe o nava în Portul Constanta, umare a obtinut, prin santaj o suma importanta de bani. Pentru aceste motive, rog autoritatile sa examineze victima daca pe antebratele acesteia sunt urme de taieturi. Instanta, pentru a audia victima dispune evacuarea publicului asistent din sala , însa nu mentioneaza nimic în acest sens în încheierea de sedinta. În declaratia sa, spre deosebire de declaratiile anterioare, pentru prima data victima arata ca la 27.04.1997 la locuinta lui Rizea Anica au existat bauturi alcoolice, precizând totodata ca: „inculpatul m-a lovit cu un obiect pe spate ”. Asa cum puteti observa, initial victima a sustinut ca a fost lovita cu palma dupa ceafa , apoi cu un lemn în cap , apoi cu un corp contondent , ca acum sa sustina ca a fost lovita cu „ un obiect pe spate ”. De asemenea, sustine ca 3 ore a fost lipsita de libertate si ca „în acest interval de timp în trei ocazii a venit cineva la poarta iar inculpatul mi-a spus ca este un copil”. Iata deci, ca în aceste 3 ocazii, se putea deplasa pâna la usa casei , odata ce s-a putut deplasa de la locuinta mea pâna la cea a martorei Rizea Anica. Apreciati va rog cât de sechestrata a fost victima si cum poate dovedi aceasta infractiune. În încheierea declaratiei victima nu mai recunoaste încaperea unde au avut loc presupusele evenimente ca fiind o bucatarie, întrucât, printre alte obiecte de mobilier sustine ca se afla si un „ aragaz ”. Oare ce faceam eu cu acel aragaz, daca la acel aragaz îmi preparam mâncarea, cum se numeste încaperea în care se gateste mâncarea? Cât despre dubla utilizare a bucatariei în sezonul rece, am mai explicat si asa se explica si televizorul în încaperea respectiva, însa nu am avut niciodata canapea în acea încapere, ci doar un pat de dormit clasic. Referitor la aceasta declaratie precizez ca textul a fost formulat de presedintele instantei, care o întreba sec daca a fost fortata sa întretina raport sexual, lipsita de libertate, taiata si în functie de întrebarile vizibil impuse de presedintele instantei, acesta din urma a formulat declaratia victimei asa cum se poate vedea atasata alaturat la anexa 16 . Veti vedea ca atât mie cât si aparatorului meu nu ni s-a dat voie sa-i adresam victimei nici o întrebare în legatura cu faptele imputate, acesta fiind si motivul pentru care instanta a dispus evacuarea asistentei publicului din sala, adica pentru a nu avea nici o proba pentru ilegalitatea ce urma sa o faca în legatura cu audierea victimei. Din pacate, instanta a mentionat ca, subsemnatul a întrebat victima doar în legatura cu obiectele ce se aflau în camera (bucatarie), însa întrebarile au fost foarte multe si diverse, toate în legatura cu cauza. Toate aceste întrebari au fost respinse de instanta, motiv pentru care am fost nevoit sa recuz completul de judecata, aspect mentionat în încheierea din 22.09.1998. În ciuda faptului ca, de fapt si de drept instanta a fost recuzata, acelasi complet m-a judecat în continuare fara a înainta cererea de recuzare , spre legala si competenta solutionare Camerei de Consiliu a Tribunalului. Astfel la termenul din 27.10.1998 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 17 , nu se face nici o referire la solutionarea cererii de recuzare si motivat de lipsa martorilor, fixeaza un nou termen. Mentionez ca tot la termenul din 27.10.1998, cu scopul de a determina aflarea adevarului, am depus o cerere – vezi alaturat la anexa 18 , prin care am rugat instanta sa dispuna efectuarea testului poligraf victimei, subsemnatului si martorilor audiati în cauza. La termenul din 24.11.1998 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 19 , instanta nu face referire nici la cererea de recuzare si nici la cea de efectuarea testului poligraf. Motivând lipsa martorilor dispune un nou termen. Între cele doua termene (24.11.1998 – 11.12.1998), dupa ce initial am fost abandonat de avocatul meu platit , Nita Teodor, familia mea este contactata si de avocatul Ion Duraman, acesta din urma motivând ca nu ma poate apara pentru ca nu vrea sa intre în colimatorul instantelor si sa piarda alte procese la care era angajat în calitate de avocat. Concret: domnul Ion Duraman a lasat sa se înteleaga ca este obligat de instanta sa abandoneze cazul. Sincer, eu nu am dat crezare despre cele auzite în legatura si cu acest avocat, motiv pentru care nu am vrut sa-mi angajez alt avocat pâna când nu am luat legatura cu dl Ion Duraman, vezi anexa 20 . Astfel ca termenul din 11.12.1998 a fost amânat, motivat de lipsa aparatorului meu si lipsa martorilor. La termenul din 15. 01.1999 , avocatul meu platit , Ion Duraman ma contacteaza în arestul Tribunalului si îmi spune ca nu mai poate sa ma apere, propunându-mi sa-mi angajez un alt avocat. Asa cum puteti constata din încheierea din 15.01.1999 – atasata alaturat la anexa 21 , am fost nevoit sa-mi angajez un nou avocat, în persoana domnului Marin Vintila, motiv pentru care instanta a dispus un nou termen. Termenul urmator, din 22.01.1999 – vezi încheierea de sedinta de la anexa 22 , instanta amâna cauza la solicitarea noului meu avocat. La urmatorul termen, din 23.02.1999 – vezi încheierea de sedinta atasata alaturat la anexa 23 , avocatul meu solicita audierea martorilor Rizea Romica, Dinescu Nicolae si a numitului Mustata, solicitând totodata, în conformitate cu dispozitiile art.112 Cod Penal, constatarea stiintifica. De asemenea, solicita revocarea masurii arestarii preventive, învederând instanta ca, din F.O.C.G nr.19045/1997 nu rezulta ca victima a fost violata. Motivând ca reprezentantul Parchetului nu a avut timp sa studieze dosarul, instanta dispune amânarea cauzei, audiind în prealabil martorul Rizea Viorel Valeriu – depozitia caruia o depun alaturat la anexa 24 . Acest martor precizeaza: „am intrat în curtea locuintei acestuia (a subsemnatului), am strigat la inculpat, a iesit mama inculpatului care mi-a spus ca va striga ea la inculpat. Mama inculpatului a intrat în casa iar eu m-am dus la poarta pentru a-l astepta. Din casa a iesit inculpatul, i-am transmis sa-i spuna victimei, careia i-am pronuntat numele sa vina la locuinta noastra întrucât cea mica plânge, inculpatul raspunzându-mi ca «vine vine»”. Veti constata ca mama mea a fost la locuinta sa si asa cum a precizat si martorul, mama a fost si m-a anuntat ca sunt cautat , ocazie cu care victima ar fi putut sa-mi alerteze mama în caz ca era lipsita de libertate. De asemenea, rog sa se retina ca martorul sustine ca s-a dus si ca m-a asteptat la poarta, iar eu am iesit din casa si am fost la poarta pentru a purta conversatia. Iata o noua dovada ce scoate în relief ca victima nu a fost lipsita de libertate, întrucât aceasta se putea deplasa afara din casa pentru a alerta martorul, pe mama, vecinii sau trecatorii din strada, tinând cont ca la acea ora strada era intens circulata dat fiind faptul ca era Sfânta Sarbatoare a Pastelui. Un alt aspect care arata ca victima nu a fost sechestrata este acela ca eu nu aveam poarta încuiata si nici usile, întrucât martorul a intrat în curte ( si nu a sarit gardul ), la fel si mama a intrat în casa. Deci daca eu aveam usa casei încuiata, mama nu avea cum sa intre în corpul de casa unde locuiam eu. De asemenea, martorul arata ca a revenit la locuinta mea, precizând ca a sunat la poarta si ca s-a deschis usa inculpatului ( si nu s-a descuiat ) ocazie cu care am fost observat de martor (culmea!… de la poarta nu ai vizibilitate pentru a vedea usa marchizei), ca eram îmbracat doar cu „slipul”. În continuarea declaratiei martorul precizeaza ca niciodata nu am ramas peste noapte la locuinta acestuia si nu eram prieten cu fratele acestuia. În acest sens precizez ca martorul Rizea Viorel Valeriu adormea în jurul orelor 22:00 si probabil ca se trezea dimineata în jur de ora 07:00, ora la care eu deja ma aflam la locul de munca, deci martorul nu cred ca stia ca eu ramâneam peste noapte cu mama acestuia, acasa la aceasta. Pe Rizea Dan, pentru prima data l-am cunoscut la 27.04.1997, întrucât acesta a „ crescut ” la puscarie si fusese pus în libertate în ajunul pastelui, în plus, eu nu aveam în anturaj fosti detinuti. Cât despre Rizea Romica – celalalt frate al martorului Rizea Viorel Valeriu, acesta lucra (doar) ca paznic în ture de noapte. Deci pleca la munca la ora 18:00 si nu stiu când ajungea acasa de la munca pentru ca eu niciodata nu am ramas cu Rizea Anica la locuinta acesteia, dupa ora 5 dimineata. La termenul urmator, din 02.03.1999 – vezi încheierea de sedinta ce o depun alaturat la anexa 25, avocatul meu, formuleaza o cerere în care nominalizeaza martorii propusi audierii, respectiv Rizea Romica, Dinescu Nicolae, Mustaciosu Nicolae si Lusciuc Dorina, motivând necesitatea audierii acestora. Precizez ca toti acesti martori se regasesc în plângerea subsemnatului, declaratia victimei si a proxenetului Nedelcu Adrian (Rizea Dan si Romica si prietena acestuia Lusciuc Dorina). De asemenea, se solicita reaudierea inculpatului la testul poligraf cât si a partii vatamate. Reprezentantul Parchetului este de acord cu audierea mea la testul poligraf, însa se opune la reaudierea victimei, motivând ca are o „declaratie completa”. Instanta deliberând, respinge toate solicitarile avocatului meu aratate mai sus, motivând ca prin audierea martorilor „ inculpatul tinde a proba ca s-a înscenat de catre acestia savârsirea faptei, neexistând indicii ca s-a formulat plângere pentru denaturarea acestora si marturie mincinoasa ”, precizând totodata ( cu un tupeu incalificabil) ca: „ aspectele învederate instantei la termenul din 23.02.1999 nu au fost evidentiate nici la urmarirea penala, nici în instanta, numele martorilor fiind mentionate pentru prima data la termenul din 23.02.1999”. Aprecierile de mai sus, dovedesc cât de mult a studiat si cunoscut lucrarile din ansamblul cauzei, unde se regasesc toti martorii propusi în vederea audierii . De asemenea, instanta respinge cererea privind efectuarea cercetarii stiintifice solicitate pentru detectarea caracterului simulat, motivat de: „ intervalul deosebit de mare de timp, care a trecut de la data la care se sustine ca s-a comis fapta ”. Precizez ca testul poligraf a fost solicitat de mine, înca din faza de urmarire penala , motiv pentru care am stat inclusiv în refuz de hrana, asa cum am dovedit la anexa 20 cererea 2. Concret, instanta ar fi dorit sa depun plângere împotriva martorilor Rizea Dan, Rizea Romica, Dinescu Nicolae, Mustaciosu Nicolae si Lusciuc Dorina si sa-i acuz pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa. Oare cum este posibil asa ceva? Acesti martori nu au fost niciodata audiati si cum puteam sa depun plângere împotriva acestora când acestia nu aveau nici o marturie depusa în cauza? Iata o alta dovada de „profesionalism” si de „interes” pentru justa solutionare a cauzei, din partea autoritatilor de drept din România. În ce priveste intervalul deosebit de mare de timp precizez ca din 18.09.1997 am fost retinut ilegal, fiind la dispozitia organelor în drept, care au avut suficient timp sa dispuna efectuarea testului poligraf , însa niciodata instanta nu a fost interesata de aflarea adevarului, întrucât avea ordin sa ma condamne. În continuarea încheierii din 02.03.1999 reprezentantul Parchetului se opune cererilor formulate de avocatul meu precizând ca: „sunt întrunite dispozitiile prevazute de art.197 alin2 Cod Penal, dovedit prin actele medicale”. Precizez ca atât în F.O.C.G nr.19045/1997, cât si în certificatul nr.386/LR/1997 nu se mentioneaza ca victima a fost agresata sexual si nici nu au fost administrate probe biologice (sperma) din care sa ateste ca sunt indicii ca victima a fost agresata sexual de mine sau de o alta persoana. De asemenea, cu exceptia victimei, nici un martor audiat în cauza nu a precizat ca a vazut ca victima a fost agresata sexual de mine, toti martorii audiati au precizat ca despre fapta au aflat de la partea vatamata. La acelasi termen, din 02.03.1998, avocatul meu depune la dosar doua cereri de revocare a masurii arestarii – cu concluziile aferente si respectiv de amânare a pronuntarii – cu concluziile aferente, pe care le atasez în ordine alaturat la anexele 26 si 27 . Întrucât nu am nimic de adaugat, las la aprecierea dumneavoastra sa constatati daca cele concluzionate sintetic în cererile de la anexele amintite mai sus, corespund cu realitatea în raport cu probele administrate în cauza. Înainte de a concluziona sentinta nr.135/09.03.1999, doresc sa nominalizez membrii completelor care au instrumentat si judecat dosarul nr.1803/1997, preluându-i în ordine dupa încheierile de sedinte, atasate alaturat acestei cereri.
La judecarea fondului, instanta a stabilit 15 termene în intervalul 15.01.1998 – 09.03.1999, adica timp de un an si 54 de zile . Atâta au avut nevoie 3 presedinti – judecatori si 9 procurori, care s-au perindat în completul care a instrumentat si judecat cauza, timp în care (13 luni si 24 de zile) au atins „performanta” de a audia inculpatul, partea vatamata si cei 7 martori! Las la aprecierea dumneavoastra sa evaluati „performanta” instantei si timpul „record” în care au atins aceasta performanta, însa decizia pronuntata în cauza a ramas aceeasi decizie dictata , prin care am fost condamnat la cererea lui Nedelcu Adrian – vezi anexa 33 cererea nr.2, în care precizeaza ca: „l-am condus la poarta si i-am spus «mai nenorocitule o sa te bag la puscarie»” si de catre organele de cercetare penala-Politia Cumpana, prin reprezentantul p.a.s.Teodor Nazare. Asa cum dovedesc cu anexa 12 cererea nr.2, p.a.s. Teodor Nazare a înaintat cauza spre competenta solutionare, adica pentru condamnarea mea, întrucât acesta avea certitudinea 100% ca eram vinovat, acesta fiind si motivul pentru care a mentionat expres ca subsemnatul a „ savârsit ” infractiunile. La influenta lui p.a.s Teodor Nazare, am fost condamnat si de procurorul Balaican Vasile, care în actul de sesizare a instantei s-a exprimat cu aceeasi certitudine de 100% ca sunt vinovat, precizând ca am „ savârsit ” toate infractiunile mentionate în rechizitoriul nr.1023/P/1997, trimitând cauza instantei doar pentru a mi se stabili pedeapsa pentru infractiunile „savârsite în concurs real”. Consider ca acesta este motivul real pentru care, toate instantele m-au condamnat pe rând (inclusiv instanta suprema), ignorând probe certe care dovedesc nevinovatia mea, precum si probele neadministrate din ansamblul dosarului cauzei. În baza acestor „probe” , instanta si-a format „convingerile” , iar la 09.03.1999 s-a pronuntat asupra fondului cauzei – vezi sentinta nr.135/1999, atasata alaturat la anexa 28 si concluziile de mai jos pentru fiecare pagina a sentintei: Pagina 1 Instanta descrie situatia de fapt, fara sa mentioneze paginatia „probelor” din dosarul de urmarire si de instanta dupa care si-a format în concret convingerile, precizând fara dubii ca sunt autorul si ca infractiunile au fost dovedite. Astfel descrie corpul de casa locuit de mine si mama, localitatea unde domiciliaza Rizea Anica si faptul ca sunt prieten cu unul din fii acesteia, însa fara sa precizeze cu care dintre fii. Pagina 2 Arat ca victima are în întretinere un copil de 3 ani, însa nu a dispus o ancheta sociala pentru a stabili daca copilul a fost crescut de victima sau de bunicii acestuia, întrucât în cei trei ani victima a întretinut mai multe relatii de concubinaj numai cu fosti condamnati, iar copilul a fost abandonat la bunici înca din fasa. Se precizeaza ca la 27.04.1997 la locuinta lui Rizea Anica s-au consumat bauturi alcoolice, fapt negat vehement de victima în declaratiile initiale; de asemenea se arata ca victima m-a însotit la cererea lui Rizea Anica, cu toate ca victima nu a dovedit acest lucru asa cum am dovedit eu cu declaratiile lui Rizea Anica care a sustinut ca: „Ali Ghiulsen s-a oferit sa-l însoteasca pe Ali Ibraim la locuinta lui”. Instanta sare peste prima declaratie a victimei de la anexa 9 cererea nr.2, în care este precizat: „asteptând la usa sa-i dea sticla cu vin…”, deci nu sacosa în care sa puna sticla cu vin, asa cum a retinut instanta în decizia sa. De asemenea instanta nu ia în consideratie variantele pentru fiecare declaratie în parte, în care victima a descris aceleasi împrejurari când a fost introdusa în locuinta mea : lovita cu palma dupa cap, apoi cu un lemn, apoi cu un corp contondent în cap, etc., momente în care ba ca si-a pierdut cunostinta, ba ca nu si-a pirdut-o… Instanta a retinut ca victima a fost violata fiind amenintata cu doua cutite de catre subsemnatul, însa victima a declarat ca, dupa ce am revenit cu cele doua cutite din sufragerie în bucatarie le-am lasat pe masa apoi, instantaneu am luat cutitul mare în mâna stânga si am înjunghiat-o tot în partea stânga a abdomenului, moment în care si-a pierdut cunostinta(ulterior spunând ca nu si-a pierdut-o) si si-a revenit din acea stare fiind dezbracata în timpul actului sexual. Deci, victima nu a precizat ca am stat cu cutitele la gâtul ei în timp ce a fost violata, asa cum a retinut instanta. Pagina 3 Instanta nu face referire la prima vizita facuta de martorul Rizea Viorel-Valeriu la locuinta mea, ocazie cu care a fost întâmpinat de mama mea asa cum rezulta din declaratia de la anexa 24 atasata prezentei cereri. În acest sens, instanta retine ca am fost „strigat” de martori si nu ca „am sunat la poarta” asa cum a declarat Rizea Viorel-Valeriu, precizând totodata ca m-a vazut (la poarta fiind) iesind la usa marchizei îmbracat într-un slip. Arat ca de la poarta imobilului nu ai vizibilitate la usa marchizei, unde sustine martorul ca m-a vazut. Instanta retine cele declarate de victima, fara sa faca referire la discordantele dintre declaratiile acesteia si fara sa faca trimitere la probele care sa certifice sustinerile victimei. Cu exceptia victimei si a proxenetului, toti martorii audiati au declarat ca sunt o persoana onesta, pozitiva, nefiind vazut în stare de ebrietate, curat si ordonat. În aceste conditii cum puteam lasa cearsafurile murdare de sânge pe pat? Precizez ca eu nu le-am strâns cu scopul de a ascunde probe asa cum a lasat instanta sa se înteleaga. Daca ma simteam vinovat, începând cu ora 18:00 si pâna la 22:00 aveam timp sa le spal si sa le usuc sau sa le dau foc. Însa eu le-am pastrat, si asa cum a precizat Nedelcu Adrian, l-am invitat în încaperea respectiva , unde eu i-am aratat probele si nu le-a descoperit el , altfel nu l-asi fi invitat în încaperea respectiva. Într-o alta ordine de idei, daca asi fi fost vinovat asi fi achitat suma pretinsa de victima si proxenet si nu asi fi ajuns în aceasta ipostaza. Instanta face referire ca la 27.04.1997 orele 22:00 am fost contactat la locuinta mea de catre Nedelcu Adrian si alte trei persoane care l-au însotit. Paradoxal, în încheierea de sedinta 02.03.1999 (pagina 2), instanta retine ca „numele martorilor fiind mentionati pentru prima data la termenul din 23.02.1999” . În fapt acesti martori au fost mentionati în declaratiile mele începând cu 28.04.1997 si inclusiv în declaratiile lui Nedelcu Adrian. Pagina 4Instanta retine una lovitura de cutit în hipocondrul stâng si nu patru asa cum a fost retinut în certificatul nr.386/LR/1997, în baza careia mi-a fost stabilita „vinovatia” si dupa care au fost retinute cele 25 zile de spitalizare, în ciuda faptului ca la 07.05.1997, data la care a fost emis certificatul nr.386/LR/1997, victima fusese externata vindecat din spital cu 5 zile înainte emiterii certificatului , respectiv la 02.05.1997 si a dovedit ca, pentru vindecare au fost necesare 5 zile de spitalizare si nu 25 de zile, asa cum s-a retinut în tot cursul cercetarii si judecarii cauzei. Precizez ca victima nu a dovedit ca a fost internata ulterior datei de 02.05.1997 sau ca a primit îngrijiri medicale la domiciliu sau ca a urmat un tratament medical, dovedind acest din urma aspect cu retete medicale sau cu o adeverinta medicala. Cu privire la „relatiile de concubinaj” retinute de instanta, arat ca eu niciodata nu am facut astfel de afirmatii, ci doar am precizat ca în perioada ianuarie 1997-aprilie1997 am întretinut „ relatii extraconjugale ” cu Rizea Anica, fapt confirmat si de victima. Pagina 5 Instanta ( pentru prima data ) a retinut ca am discutat cu martorul Rizea Viorel-Valeriu „de la geam”. Vezi probele administrate în cauza si constata daca eu si martorul sus mentionat „ am vorbit de la geam”. În plus pot dovedi si azi ca, geamurile marchizei respective nu se deschid. De asemenea, instanta a retinut ca a abandonat victima la usa locuintei lui Rizea Anica, în acest sens va rog sa analizati plângerea subsemnatului de la anexa 1, cererea 2, precum si toate declaratiile progresive din dosar, în care eu am mentionat ca am vrut sa intru în casa, însa Rizea Anica nu mi-a permis accesul , probabil din gelozie. Totodata am mentionat ca am auzit în acele împrejurari ca în casa la Rizea Anica se afla mama victimei care i-a reprosat victimei spunând: „ care ti-a dat iar sa bei de te-ai pisat pe tine? ”. Vreau sa arat ca, daca eu abandonam victima la usa si plecam, eu nu aveam de unde sa stiu ca în casa la Rizea Anica se afla mama victimei, asa cum am precizat în declaratiile mele din dosarul cauzei, aratând ca: „probabil era mama victimei”. Instanta lasa sa se înteleaga ca eu nu am putut dovedi ca victima a urinat, îmbracata fiind. Este adevarat, însa nu a facut referire ca procurorul Balaican Vasile a refuzat sa trimita probele vestimentare în vederea stabilirii determinarilor dorite la Institutul Medico-Legal „Doctor Minea Minovici”, asa cum i-a recomandat doctorul Denisa Ghipara- vezi anexa 26, verso cererea nr.2. Înca de la 28.04.1997 am precizat ca la 27.04.1997 orele 22:00 am fost vizitat la domiciliu de Nedelcu Adrian si cele 3 persoane care l-au însotit. Niciodata nu am revenit, negând acest aspect în declaratiile ulterioare. Pagina 6 Instanta scoate în relief faptul ca victima nu s-a autoînjunghiat, cu toate ca nu a stabilit cu probe certe acest aspect. Va rog sa retineti ca, daca asi fi fost eu cel care a provocat leziunea victimei, nu opream cele doua cutite si nu învederam organele de cercetare rugându-le sa se deplaseze la domiciliul meu pentru ridicarea si expertizarea cutitelor . Nu sunt retardat mental si nu asi fi pastrat cutitele pentru a le utiliza ca probe în propria acuzare. Însa eu le-am pastrat sperând ca vor fi examinate de specialisti, cu scopul de a le folosi în apararea mea, însa organele de cercetare nu au ridicat cutitele în timp util si nu le-au examinat nici macar urmarea dispozitiei prim procurorului - vezi anexa 25 verso pct.3 cererea nr.2. Pagina 7 Instanta se contrazice cu privire la vizita lui Nedelcu Adrian si cele trei persoane care l-au însotit la locuinta mea la 27.04.1997 orele 22:00, despre care initial precizase ca pâna la termenul din 23.02.1999 eu nu am facut referire la cele trei persoane care l-au însotit pe Nedelcu Adrian si nici la Dinescu Adrian sau la numitul Mustata. Însa în sentinta, instanta arata faptulca, de fapt s-a facut referire la persoanele amintite mai sus. Repet ca, eu nu am negat niciodata ca am fost vizitat la 27.04.1999 orele 22:00 de Nedelcu Adrian si cele trei persoane. Nu înteleg la ce fel de „ contradictii evidente ” se refera instanta? „Contradictie” în limba româna, în sensul retinut de instanta înseamna: sa declari initial ceva, dupa care sa revii si sa negi cele declarate anterior . Ori eu, niciodata nu am negat nici un aspect în toate declaratiile date în cau Daca eu am omis ceva si nu am facut referire la unele aspecte mentionate în declaratiile anterioare sau daca m-am contrazis în declaratii, conform art.325 alin 1 Cod procedura penala, presedintele instantei are obligatia sa ceara inculpatului explicatii cu privire la aspectele omise sau la contradictii. Totodata, daca nestiind numele celor trei indivizi care l-au însotit pe Nedelcu Adrian, nu i-asi fi nominalizat în plângerea din 28.04.1997 si în declaratiile ulterioare, în aceasta situatie, potrivit art.297 alin.2 Cod procedura penala, presedintele instantei avea obligatia de a stabili identitatea acestora în vederea audierii lor. Concret: eu nu m-am contrazis în declaratii, iar martorii nominalizati în încheierea din 02.03.1999 au fost mentionati în declaratiile mele, începând cu 28.04.1997, precum si în declaratiile lui Nedelcu Adrian. Pagina 8Analizând declaratiile subsemnatului din ansamblul dosarului cauzei, veti constata ca niciodata nu am facut referire motivând ca victima s-a înjunghiat de „ teama acelui barbat care o platea ” asa cum a retinut instanta. Aratând în acest sens, am precizat ca, victima si-a exprimat dorinta ca doreste sa-i platesc serviciile sexuale care au fost consumate pe cale amiabila si pentru care victima nu a avut nici o pretentie initiala. Totodata am precizat ca, dupa ce victima a esuat în santajul subtil, motivând în acest sens ca avea un barbat care o platea pentru serviciile sexuale, despre care mi-a spus ca este un sofer care lucreaza pe o basculanta de transport beton si ca este prietenul numitului Mustaciosul, adaugând ca trebuie sa achite lui Rizea Anica niste bani reprezentând contravaloarea unor articole de îmbracaminte cumparate de victima. Deci dupa acest santaj subtil victima a devenit mult mai categorica. Astfel ca victima mi-a impus, în repetate rânduri sa merg si sa-i aduc fetita, ca doreste sa convietuiasca cu mine, facând aprecieri la adresa mea si critici asupra fostilor concubini despre care, printre altele, a mentionat ca au fost puscariasi, adaugând în continuare ca pentru mine este dispusa sa faca orice . Dupa ce am revenit de la poarta (pentru a treia oara) am gasit-o pe victima înjunghiata, ocazie cu care aceasta mi-a dat de înteles ca s-a înjunghiat pentru a ma determina sa o iau de sotie, precizând ca: „ ti-am spus ca sunt în stare de orice pentru tine ”. În continuare, instanta denatureaza totalmente declaratiile martorului Rizea Viorel-Valeriu, aratând ca martorul la 27.04.1997 a fost de mai multe ori la locuinta mea, fata de o singura data cum a fost retinut initial de instanta- contrar declaratiilor martorului. Daca instanta tot „bate toba” asupra faptului ca „în celelalte declaratii nu mai sustine aceste aspecte”, sunt nevoit sa ma repet precizând ca eu, în nici o declaratie, nu am negat ca Nedelcu Adrian si cei trei însotitori au fost la locuinta mea la 27.04.1997 orele 22:00. În acest sens, instanta a facut referire la confruntarea de la anexa 23 cererea nr.2, în care într-adevar nu este mentionat acest aspect, însa acest lucru nu înseamna ca am negat acest aspect, despre care am declarat initial la 28.04.1997 anexa 1, 18.09.1997 în fata procurorului- anexa 15 cererea nr.2 si 26.03.1998 în fata instantei. Într-o alta ordine de idei, în confruntarea de la anexa 23 cererea nr.2, precizarile la care a facut referire instanta, nu erau utile , dat fiind faptul ca scopul confruntarii era acela de a stabili aspectele declarate de mine si victima, despre presupusele infractiuni comise în compania victimei - care nu a fost la locuinta mea la 27.04.1997 orele 22:00 împreuna cu Nedelcu Adrian si cele trei persoane care l-au însotit. Instanta retine un alt aspect de contrazicere, precizând: „retractare ce nu a fost motivata de inculpat”. În acest sens revin si arat ca, daca instanta constata contraziceri în declaratiile mele, potrivit art. 325. alin 1 Cod penal, avea dreptul, totodata obligatia, sa îmi ceara explicatii cu privire la contrazicerile la care a facut referire întâmplator , fara sa precizeze declaratiile în care instanta a constatat presupusele contraziceri. Pagina 9Un alt aspect imputat de instanta se refera la faptul ca, nu am precizat suma pretinsa de proxenetul victimei. Însa probabil ca instanta nu a citit declaratiile subsemnatului din 18.09.1997 pag.3 anexa 15 cererea nr.2, cât despre confruntarea de la anexa 23 cererea nr.2 consider ca nu era nevoie sa fac aceasta precizare si nici procurorul nu m-a întrebat nimic în legatura cu acest aspect , care a fost mentionat si în declaratia din 26.03.1998 atasata prezentei la anexa 5. Însa motivul clar al vizitei lui Nedelcu Adrian si celor trei însotitori (dintre care unul recidivist, fost coleg de puscarie cu Nedelcu) din 27.04.1997 orele 22:00, se subîntelege din declaratia de la anexa 33 cererea nr.2 , în care Nedelcu Adrian a precizat: „ i-am facut precizarea ca mergând acasa la Ali Ghiulsen se pot împaca si atunci se stinge toata problema ”.
Însa problema nu s-a stins întrucât nu am vrut sa-i achit cele 30 de milioane pretinse de proxene t , motiv pentru care, în continuarea declaratiei sale, a precizat: „l-am condus la poarta si i-am spus:« mai nenorocitule o sa te bag la puscarie »”, ceea ce a si facut. Însa este firesc sa ma întreb de ce instanta a dat dovada de partinire considerând ca eu sunt cel care ascunde adevarul si nu a dispus supunerea mea, a victimei si a martorilor audiati în cauza la detectorul de minciuni pentru determinarea aflarii adevarului? Asa cum am dovedit, instanta a respins audierea partilor la testul poligraf, proba solicitata doar de subsemnatul si avocatul meu înca din faza de cercetare penala si sustinuta pe tot cursul judecarii cauzei si fara a avea o certitudine clara în acest sens m-a scos mincinos, formându-si aceasta convingere din lipsa unui aspect omis într-o singura declaratie de-a mea, pe care eu nu l-am contrazis, negând aspectul respectiv în declaratiile mele din ansamblul dosarului cauzei. În continuare instanta face referire ca „vor fi înlaturate toate declaratiile inculpatului ca nesincere, alaturi de evidentele contradictii existente în declaratiile sale, nejustificate, declaratii care nu se coroboreaza cu nici o alta proba din dosarul cauzei , afirmatiile sale nefiind confirmate de ceilalti martori , la care acesta a facut referire, declaratii care se coroboreaza însa cu sustinerile victimei ”. Contradictiile retinute de instanta din citatul de mai sus, le-am comentat anterior, la fel si nesinceritatea mea care nu a fost dovedita prin respingerea si de catre instanta a testului poligraf. Va rog sa apreciati macar o dovada cu forta probanta din cele la care s-a referit instanta. Cât despre coroborarea declaratiei victimei cu a martorilor, era si firesc sa fie asa, întrucât asa cum am precizat, toti martorii audiati în cauza despre presupusele evenimente au aflat de la victima. Însa sunt cazuri (prezentate de mine anterior) în care martorii au contrazis victima cu privire la partea în care a fost înjunghiata – vezi anexa 33, cererea nr.2, la faptul ca victima s-a oferit sa ma însoteasca la domiciliul meu – vezi anexa 2 cererea nr.2, ca vecina mea Bari se afla acasa la 27.04.1997, vezi anexa 23, cererea nr.2 etc., ca sa nu mai pomenim de contrazicerile colosale ce rezulta de la o declaratie la alta, data de victima din ansamblul dosarului cauzei. În continuare instanta retine descrierea faptelor potrivit relatarilor victimei, însa fara sa constate neconcordantele colosale evidente. Instanta sorteaza aspecte din fiecare declaratie a victimei, dându-le o aparenta forma reala, aspecte care au fost concluzionate de mine si pentru a nu ma repeta voi trece peste ele. Pagina 10 Instanta retine ca victima a povestit cele întâmplate martorilor, inclusiv numitului Mustata , despre care instanta a precizat ca numele acestuia nu a fost mentionat niciodata pâna la termenul din 23.02.1999. De asemenea, arata ca din declaratia lui Rizea Anica rezulta ca victima s-a oferit sa ma însoteasca la domiciliu – vezi coroborarea retinuta de instanta cu privire la declaratiile martorilor si victimei. Paradoxal, instanta „ omite ” sa mentioneze precizarea martorei de la anexa 2, cererea nr.2, în sensul ca „ m-am gândit ca acestia, în special Ghiulsen a acceptat sa poarte relatii intime cu Ibraim, luând în considerare si faptul ca aceasta s-a oferit sa-l însoteasca pe Ibraim la locuinta sa ” . Pagina 11 În continuare, instanta retine cele declarate de mama victimei, aspecte pe care le-am mai concluzionat si pentru a nu ma repeta voi trece peste ele, cu un singur amanunt si anume ca Rizea Anica i-a spus mamei victimei ca: „ nu poate sa-si dea seama cum de a fost în stare inculpatul sa adopte o astfel de atitudine ”. Din acest citat se subîntelege pe de o parte ca Rizea Anica ma cunostea mai mult decât ca prieten al fiului sau, iar pe de alta parte, conduita si caracterul meu pozitiv pâna la data respectiva. Pagina 12 În continuare, instanta retine aspecte din declaratiile lui Nedelcu Adrian, despre care precizeaza ca fiind fostul sot al victimei . În fapt, victima nu fusese niciodata casatorita legitim cu nici unul dintre puscariasii cu care a avut doar relatii de concubinaj. Instanta nu mentioneaza precizarea declarata si sustinuta de Nedelcu Adrian, în sensul ca victima prezenta o leziune în partea dreapta a stomacului. Pentru a-l „ acoperi ” pe initiatorul condamnarii mele, instanta retine ca victima a fost vazuta de Nedelcu Adrian „întinsa pe pat si sângera în zona stomacului”, deci nu a facut referire în ce parte prezenta leziunea , în ciuda faptului ca Nedelcu Adrian a precizat si sustinut în declaratiile sale, zona si partea în care era taiata victima. La anexa 33, cererea nr.2, Nedelcu Adrian precizeaza ca: „ eu intram însotit de Rizea Dan (coleg de puscarie) – baiatul lui Rizea Anica. Revin si arat ca de noi se atasase si fratele lui Rizea Dan împreuna cu prietena lui (în persoana lui Lusciuc Dorina)”. Însa instanta, (acelasi aspecte declarate si sustinute de Nedelcu Adrian) retine ca la domiciliul meu, la 27.04.1997 orele 22:00, Nedelcu Adrian a fost însotit doar de colegul sau de puscarie Rizea Dan. Astfel instanta îsi acopera gafa retinuta la încheierea din 23.02.1999, când a precizat ca martorii de mai sus au fost nominalizati pentru prima data. De asemenea, instanta „ omite ” declaratia în care Nedelcu Adrian a precizat si sustinut: „ mergând acasa la Ali Ghiulsen, se pot împaca si atunci se stinge toata problema ”, „omitând” totodata si precizarea: „l-am condus la poarta si i-am spus: « mai nenorocitule am sa te bag la puscarie »”. Aspectele de mai sus dovedesc „ coroborarea ” declaratiilor martorilor cu cele date de victima, retinute de instanta la pagina 9.
Spre deosebire de cele retinute de instanta la pagina 3, aceeasi instanta mentioneaza ca, pentru prima data am fost vazut de martor îmbracat într-o pereche de pantaloni, însa nu mentioneaza ca mama a fost cea care m-a anuntat ca sunt cautat de martor si astfel, instanta a eliminat neexistenta infractiunii de lipsire de libertate, care s-ar fi dedus prin aceea ca victima ar fi putut sa-mi alerteze mama în caz ca ar fi fost sechestrata de mine. Pagina 13 Instanta retine ca martorul Dumitru Nelu a aflat „ de la martorul Rizea Anica si victima ca aceasta din urma ar fi fost înjunghiata de inculpat ”. Despre martorul Iuruc Fatma mentioneaza ca aceasta: „ fiind la serviciu la spital am aflat ca victima a fost adusa în stare grava ” (aspect neprecizat de martora în declaratiile sale din faza de urmarire penala), ocazie cu care a aflat ca victima a fost înjunghiata de mine. Despre martorul Moraru Mioara, instanta retine ca aceasta a fost anuntata de Rizea Anica ca victima „ a fost taiata de un barbat ”. În continuare, instanta justifica faptul ca victima nu se afla în stare de ebrietate cu declaratiile martorilor audiati si nu cu o adeverinta medicala , din care sa rezulte ca din examenele de laborator victima nu consumase bauturi alcoolice. Cât despre faptele pentru care am fost condamnat rog sa apreciati „ coroborarea ” declaratiilor martorilor cu cele date de victima, tinând cont ca toti martorii au precizat si sustinut ca, despre fapte au luat la cunostinta din relatarile victimei . De asemenea, instanta a retinut ca nici unul din martorii audiati nu au sustinut ca victima ar fi de o moralitate îndoielnica , însa cine sunt acesti martori? …: Nedelcu Adrian – proxenetul victimei , Rizea Anica, care avea motive temeinice de gelozie si este mama lui Rizea Dan – coleg de puscarie cu Nedelcu Adrian, Rizea Viorel Valentin, care a declarat doar ce i-a dictat mama lui (Rizea Anica), Ali Nefize – mama victimei , Iuruc Fatma – fosta soacra a victimei si mama colegului de puscarie al proxenetului victimei, Moraru Mioara – vecina cu victima si sora prietenei lui Rizea Dan – coleg de puscarie cu proxenetul victimei, Dumitru Nelu- vecin cu victima si bun prieten cu proxenetul victimei , martorii Bari, care nu o cunosc pe victima. Va rog sa apreciati credibilitatea si faptul ca eu am cerut si audierea acestor martori la testul poligraf pentru a determina aflarea adevarului, însa organele de cercetare si instanta au refuzat sa-i supuna la detectorul de minciuni.
Pagina 14 Instanta a retinut faptul ca „inculpatul nu l-a invitat pe Rizea Valeriu Viorel în casa pentru a discuta direct cu victima”. În acest sens rog sa retineti ca acest martor a precizat ca „ mama inculpatului a intrat în casa, iar eu m-am dus la poarta pentru a-l astepta acolo ”. Din cele citate mai sus, rezulta clar ca martorul nu si-a exprimat vointa de a contacta direct victima , ci doar a trimis mesaj victimei. De asemenea, martorul a parasit la initiativa lui curtea imobilului , mergând la poarta si nu mi-a cerut permisiunea de a intra în casa, ceea ce este motivat prin aceea ca martorul a fost întrerupt de mama acestuia de la joaca, de fiecare data când a fost trimis dupa victima. Instanta retine ca „ inculpatul nu i-a transmis partii vatamate ca ar fi fost cautata de martorul Rizea Viorel Valeriu ”. Va rog sa verificati anexa 23 cerere 2, unde victima precizeaza: „ dupa ce a întretinut cu mine raport sexual în contra vointei mele, si pâna când am plecat în jurul orei la care m-am referit (19:00), baiatul cel mic al lui Rizea Anica, în vârsta de 12 ani,a venit în trei rînduri si a strigat la poarta dupa mine”. Iata deci, însasi declaratia victimei infirma cele retinute de instanta , însa victima a negat cele precizate în citatul de mai sus, în timpul audierilor din 22.09.1998 – vezi anexa 16 atasata prezentei. Instanta retine ca victima nu se putea autoînjunghia „ din considerente deja evidentiate ”, de asemenea pentru ca are în „ întretinere o fetita ”. V-asi ruga sa se retina ca victima niciodata nu a avut un loc de munca , presupusul tata al fetitei victimei, în perioada 1990-1995 a stat în libertate doar câteva luni , restul fiind arestat, victima în perioada sus amintita a schimbat 6-7 concubini – toti fosti puscariasi , iar fetita a fost crescuta de mama si bunica victimei înca din fasa. Asa cum am aratat si sustinut, dupa ce s-a taiat victima, eu am condus-o imediat la Rizea Anica si nu a stat în casa cu mine (taiata), decât timpul cât s-a îmbracat. În plângerea din 28.04.1997 eu am precizat: „ am încercat sa o menajez, sa o duc la dispensar dar a refuzat categoric ”, aceasta situatie infirma aspectele retinute de instanta. Cât despre „ hemoragia puternica ” retinuta de instanta, acest lucru este infirmat de petele de sânge de pe îmbracamintea victimei , retinute în procesul-verbal de la anexa 3 cererea nr.2. În continuarea sentintei, instanta retine în acuzarea mea „ petele de sânge de pe cearsaf ”. Arat ca nu au fost administrate ca probe aceste cearsafuri , deci nici org. de cercetare si nici instanta nu si-a formulat convingerile în raport cu realitatea obiectiva, rezultata din probe , ci doar a preluat aceste acuzatii din învinuirile victimei si proxenetului Nedelcu Adrian. Pagina 15 Instanta precizeaza: „ urmarea loviturii ”, care într-o româna autentica înseamna: „ una lovitura ”, a cauzat victimei „ o plaga înjunghiata si penetranta ”. Va rog apreciati „ cum poate fi vorba de o plaga înjunghiata, fara ca acel cutit sa penetreze corpul victimei?! …”, efectiv asa a retinut instanta, adica: datorita plagii prin înjunghiere , cutitul a si penetrat !!! Însa într-o ordine inversa, v-asi rug sa apreciati daca fara acea penetrare (retinuta separat de instanta) poate fi vorba de plaga înjunghiata? .
Aceeasi plaga înjunghiata retinuta de instanta, în continuare, instanta arata ca de fapt victima a fost întepata ( printr-o singura lovitura de cutit ) de mai multe ori , care au provocat „doua plagi transfixiante ” si respectiv o alta „ penetratie în muschiul stâng, leziuni produse prin lovire cu un corp taietor întepator , pentru vindecarea carora s-au acordat 25 zile de îngrijiri medicale, în lipsa îngrijirilor medico-chirurgicale îi pune viata în pericol prin complicatii hemoragice si infectioase” Despre aceste leziuni, instanta a retinut ca au fost provocate de subsemnatul la 27.04.1997 în jurul orelor 7:00. va rog pe dumneavoastra sa constatati daca aspectele retinute de instanta în acuzarea mea, sunt confirmate de F.O.C.G nr.19045/27.04.1997, orele 22:45? La rubrica „ istoricul bolii ” de la anexa 5 cererea nr.2, medicul care a diagnosticat plaga înjunghiata, infirma în totalitate cele retinute de instanta, iar biletul de iesire din spital de la anexa 6, cererea nr.2, dovedeste ca pentru vindecarea plagii prin înjunghiere s-au acordat mai putin de 5 zile de îngrijiri medicale . Astfel ca, în lipsa celor 25 zile de îngrijiri medicale, retinute de instanta, victima nu a patit nimic . Vreau sa arat ca victima nu a primit cele 25 zile de îngrijiri medicale , ca cele 25 zile retinute de instanta au fost acordate ( fals) de medicul legist , care a diagnosticat victima la 07.05.1997 , în conditiile în care victima, la 02.05.1997 fusese externata vindecat din spital. Iata deci, victima nu a beneficiat de 25 zile de îngrijiri medicale, iar lipsa acestora nu a periclitat viata victimei. Într-o alta ordine de idei, instanta nu a probat daca plaga victimei a fost provocata de mine sau de victima, în sensul ca nu a administrat în timp util „corpul delict” si nu a dispus efectuarea testului poligraf pentru a determina aflarea adevarului , în ciuda faptului ca cele doua probe au fost solicitate expres de mine si dispuse de prim-procurorul Parchetului , însa atât procurorul Balaican Vasile, cât si instanta de judecata nu au admis aceste cereri. Instanta retine ca martorii, familia Bari, nu au fost acasa la 27.04.1997 , însa victima (cât si subsemnatul, în toate declaratiile de la dosar) precizeaza ca vecina mea pe nume Bari, la 27.04.1997 se afla acasa. Precizez ca organele de cercetare si judecata, au refuzat sa audieze martorii la testul poligraf pentru a determina aflarea acestui adevar. Arat si sustin cele declarate anterior, în sensul ca ultima data, când am fost vizitat de Rizea Viorel Valeriu, la 27.04.1997, la orele 17:00, eu am iesit la poarta, discutând atât cu martorul cât si cu numitul Bari Samir si consider ca acesta din urma a fost determinat de Politia Cumpana sa minta , în schimbul sistarii cercetarilor în care numitul Samir Bari avea calitate de învinuit ca urmare unui accident cu masina , ocazie cu care s-au produs pagube materiale considerabile si persoane grav accidentate – inclusiv Samir a fost operat si are o tija metalica la picior urmare a accidentului. Pagina 16Instanta a retinut ca am fost nesincer , însa aceiasi instanta, nu a dovedit cu probe aceasta nesinceritate , nici cu „atestat de magician” , dat fiind faptul ca presupusele fapte s-au derulat în intimitatea mea si a victimei si nu am fost asistati de nimeni, nici macar de organele de cercetare sau instanta de judecata, care a stabilit nesinceritatea mea cu „precizie” de clarvazator . Am cerut în repetate rânduri sa-mi dovedesc sinceritatea cu testul poligraf, însa am fost refuzat si de aceasta instanta care a retinut ca sunt nesincer. În continuare, instanta retine declaratiile martorilor (acestia au precizat ca au aflat despre fapte de la victima) ca fiind probe certe, precizând: „ si considerentele logice reliefate ”, motiv pentru care înlatura apararea mea si retine situatia de fapt reliefata ( însa fara a o dovedi cu probe concludente si temeinice ). Asupra încadrarii, instanta retine ca victima a fost constrânsa fizic si psihic , constând în aplicarea cu cutitul (ce a condus la vatamarea victimei) prin cauzarea unei leziuni. Consider ca instanta trebuie sa stabileasca mai întâi daca leziunea a fost provocata de mine prin verificarea lucrarilor din dosarul de urmarire penala si sa stabileasca daca corpul delict a fost ridicat în timp util si daca a fost examinat în vederea stabilirii urmelor papilare a utilizatorului. Apoi sa analizeze F.O.C.G nr.19045/1997 si sa constate daca diagnosticul prescris la rubrica „istoricul bolii” întruneste cazurile prevazute de art.182 Cod penal. Si nu în cele din urma sa audieze la testul poligraf atât inculpatul cât si victima pentru a determina aflarea adevarului. Sa stabileasca pedeapsa pentru infractiunea de vatamare corporala în conformitate cu dispozitiile prevazute de art.34 alin.1 lit.b Cod penal. Referitor la infractiunea de viol, instanta trebuia sa verifice F.O.C.G nr.19045/1997 si certificatul nr.386/LR/1997, precum si declaratiile tuturor martorilor audiati în cauza si sa stabileasca daca aceasta infractiune a fost savârsita (repet ca din actele medicale nu rezulta ca a fost comisa infractiunea de viol, iar martorii au luat la cunostinta despre fapte de la victima). Instanta trebuia sa-mi stabileasca pedeapsa pentru infractiune de viol ( fara sa includa alin.2 ) în conformitate cu dispozitiile prevazute de art.34 alin.1 lit.b Cod penal. Referitor la infractiunea de lipsire de libertate, instanta retine pentru a doua oara savârsirea infractiunii de vatamare corporala în contextul savârsirii infractiunii de lipsire de libertate, ignorând faptul ca infractiunea de vatamare corporala (admisa tardiv) a fost savârsita o singura data . Astfel ca instanta stabileste ca fiind comisa infractiunea de lipsire de libertate, retinând ca victima a fost introdusa de mine în locuinta mea prin „violente fizice”
. Consider ca instanta trebuia sa analizeze „ sinceritatea ” victimei de rezulta clar din declaratiile sale, în care precizeaza situatii diferite de fapt de la o declaratie la alta , neexistând nici o asemanare cu privire la modul si obiectul cu care sustine ca a fost violentata fizic , atunci când a fost introdusa în locuinta mea. Totodata instanta trebuia sa verifice actele medicale din dosarul cauzei si sa constate daca victima a fost agresata pentru a fi introdusa în locuinta mea, tinând cont ca la 6-7 ore dupa presupusele fapte victima a fost examinata clinic general . De asemenea, instanta trebuia sa verifice toate declaratiile martorilor în cauza si sa constate daca exista forta probanta din care sa rezulte ca a fost comisa infractiunea de lipsire de libertate. Repet, nici unul dinte martori nu a asistat în acele împrejurari , toti au precizat ca despre fapta au aflat din relatarile victimei. Astfel ca instanta trebuia sa ma condamne pentru lipsire de libertate ( fara sa includa art.2 ) în conformitate cu dispozitiile prevazute de art.34 alin.1 lit.b Cod penal, urmând sa contopeasca cele trei fapte (vatamare corporala, viol si lipsire de libertate) în conformitate cu dispozitiile prevazute de art.36 alin.1 Cod penal. Asa cum am concluzionat si dovedit cu actele atasate în anexele cererii nr.2 si în prezenta, nici una din infractiunile pentru care am fost condamnat nu au fost dovedite cu probe certe din care sa rezulte ca aceste infractiuni au fost savârsite sau, ca acestea au fost savârsite de mine. Ignorând tot ce presupune conduita de specialist în drept penal, nomele penale si de procedura penala , instanta m-a condamnat la ordin, astfel ca: 1. pentru infractiunea ( nedovedita ) de vatamare corporala , am fost condamnat de doua ori, care au fost alipite separat la art.197 prin alin.2 lit.c Cod penal, respectiv la art.189 prin alin.2 cod penal. Pagina 17În fapt, prin alipirea alin.2 la art.189 si 197 Cod penal, instanta a urmarit agravarea infractiunilor si majorarea pedepselor. Astfel ca de la stabilirea pedepselor, acestea au fost orientate spre maximum încadrarilor – 10 ani pentru viol, respectiv 8 ani pentru lipsire de libertate. 2. pentru infractiunea ( nedovedita ) de viol , am fost condamnat la 10 ani, precizez ca violul nu constituie infractiune penala daca violatorul, mai mult sau mai putin, într-un fel sau altul, nu priveaza victima de libertate! Însa în opinia instantei care m-a condamnat, infractiunea de viol este acelasi lucru ca si când „ tragi cu prastia într-o pasarica ”! De fapt si de drept, a viola nu presupune si faptul ca victima este lipsita de libertate? Cu argumentele de mai sus am vrut sa arat ca instanta m-a condamnat în mod separat , pentru a doua oara , pentru infractiunea ( nedovedita ) de lipsire de libertate. Concret, am fost condamnat de doua ori pentru infractiunea de vatamare corporala, prin faptul ca infractiunea a fost inclusa prin alin.2, atât la art.189 cât si la art.197 Cod penal. De asemenea, pentru infractiunea de lipsire de liberate am fost condamnat de doua ori , în prima faza o data când am fost condamnat pentru viol – în textul art.197 Cod penal este prevazuta expres infractiunea de lipsire de libertate, iar în a doua faza am fost condamnat separat tot pentru infractiunea de lipsire de libertate. Nenorocirea este ca am fost condamnat în acest hal incalificabil fara ca eu sa fi savârsit macar una din aceste infractiuni. Instantele s-au bazat doar pe criminalitatea institutionalizata si nu mi-au fabricat cel putin probe certe din care sa ateste savârsirea infractiunilor pentru care m-au condamnat. În continuare, instanta „ motiveaza ” ca cele doua infractiuni au fost savârsite în concurs, la care asa cum am aratat a inclus în mod separat infractiunea de vatamare corporala pentru care ma condamna de doua ori, în mod separat prin art.197 si 189 Cod penal. De asemenea respinge toate cererile formulate de mine si face referire la actiunea civila. Pagina 18 În continuare, instanta face referire la mijloacele de proba pe baza carora si-a format convingerile: • Declaratiile partii vatamate Ali Ghiulsen- va rog sa retineti ca primele trei declaratii (anexele 9, 10, 11 cererea nr.2) nu apartin victimei , acestea fiind formulate si scrise de organele de cercetare Politia Cumpana. De asemenea, de la declaratie la declaratie victima s-a contrazis aratând situatii diferite pentru aceleasi presupuse fapte. • Procesul- verbal de perchezitie – în plângerea din 28.04.1997 este învederat organul sesizat despre cele 2 cutite, considerate de instanta „ corp delict ” (atentie!…) la identificarea victimei . În acest sens, va rog sa apreciati la ce data am rugat organele de cercetare sa administreze cutitele în vederea cercetarilor (vezi anexa 1 cererea2) si data la care au fost ridicate (vezi anexa 19 cererea 2). De asemenea rog sa apreciati daca „corpul delict” a fost examinat atât la cererea subsemnatului cât si la dispozitia prim-procurorului (vezi anexa 25 verso, cererea 2) pentru stabilirea urmelor papilare a utilizatorului. Vreau sa scot în evidenta ca instanta a retinut acest cutit ca proba în acuzarea mea, administrându-l cu o întârziere de 5 luni de la data sesizarii si în locul specialistilor a admis afirmatia victimei ca este cutitul cu care a fost lovita. Va rog sa apreciati daca acest cutit are forta probanta si poate fi folosita ca mijloc de proba în cauza în sensul admis de instanta. • Procesul-verbal al obiectelor vestimentare- acestea nu dovedesc ca leziunea victimei a fost provocata de mine , iar sângele de pe aceste obiecte nu a fost stabilit prin examinari medicale ca fiind ale victimei. În plus din aceste probe lipseste tricoul victimei. • Într-o alta ordine de idei aceste probe nu au fost înaintate Institutului Medico-Legal „Doctor Minea Minovici” pentru stabilirea determinarilor dorite- vezi anexa 26 verso, cererea 2. • Certificatul nr.386/LR din 07.05.1997 este un document fals, tendentios si calomnios , pe care l-am mai comentat, motiv pentru care voi trece peste el. • F.O.C.G. nr.19045/1997- va rog sa apreciati daca instanta a retinut macar un aspect din diagnosticul examenului clinic general. • Procesul-verbal de confruntare- acesta dovedeste nesinceritatea victimei în raport cu declaratiile anterioare, precum si celelalte aspecte pe care le-am comentat în cererea nr.2 si în prezenta. • Fisa de cazier judiciar- asa cum s-a retinut de organele de cercetare si instanta, eu nu am antecedente penale , iar acest cazier nu are nici o legatura cu dovedirea faptelor si nu vad sa aiba relevanta la stabilirea adevarului ?!. • Toti martorii audiati aumarturisit ca nu au fost la fata locului în timpul presupuselor fapte , acestia au precizat ca despre fapte au aflat de la victima. • Plângerea si declaratia subsemnatului- acestea nu au fost dovedite cu testul poligraf sau combatute cu probe certe ca fiind nesincere . 10.Adresa nr.5390/1997- nu dovedeste ca eu sunt autorul faptelor pentru care am fost condamnat- vezi anexa 6¹ a cererii nr.2. Va rog sa retineti ca instanta a „ omis ” biletul de iesire, care dovedeste ca victima, dupa mai putin de 5 zile de îngrijiri medicale, a fost externata vindecat la 02.05.1997 - vezi anexa 6 verso, cererea nr.2. În continuare, instanta joaca „ alba-neagra ” contrazicându-se ca numele martorilor Rizea Dan, Rizea Romica, Dinescu Nicolae, Mustaciosu Nicolae si Lusciuc Dorina, pâna la termenul din 02.03.1999 nu au fost mentionati nici în declaratiile mele din faza de urmarire penala si nici în instanta. Faptul ca acestia au fost mentionati începând cu 28.04.1997 de mine si inclusiv si în fata instantei, am dovedit. Acestia au fost mentionati inclusiv de Nedelcu Adrian, atât în faza de urmarire penala, cât si în instanta. Oare am fost condamnat de un complet de magistrati orbi sau analfabeti?… cum de au putut ignora realitatea de fapt? Pagina 19 Instanta face referire la testul poligraf, considerând ca nu mai este concludenta cauzei , având în vedere intervalul deosebit de mare de timp care a trecut de la savârsirea faptei. Repet ca în tot acest timp, eu am fost arestat la dispozitia organelor judiciare, timp în care am solicitat constant efectuarea testului poligraf , ba chiar am protestat cu refuz de hrana pentru ca organele judiciare sa efectueze acest test. Însa asa cum am aratat si dovedit , scopul organelor judiciare nu a fost stabilirea adevarului, ci a îndeplini un ordin , acela de a ma condamna indiferent de situatie. În continuare, instanta individualizeaza pedeapsa, concretizând aspecte nedovedite , la care am facut referire anterior. Pagina 20 De asemenea, instanta retine ca am o familie dezorganizata si comportament indecent . Oare?!… un om onest care nu are antecedente penale, are un loc de munca, o casa ordonata si îngrijita, care nu se cearta cu lumea sau vecinii, care nu umbla beat, poate fi considerat dezorganizat si indecent??? De unde si-au format aceste convingeri?. Evident ca doar din declaratiile victimei si proxenetului Nedelcu Adrian si în nici un caz ca urmare a unei anchete sociale. În continuare, instanta „ orneaza salata de cuvinte cu termeni juridici ”. Pagina 21 În continuare, instanta face referire la cererea de revocare a masurii arestului preventiv, pe care o respinge precizând. „ urmare a faptului ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre de condamnare la o pedeapsa cu închisoare, în cauza devin incidente dispozitiile art.350 Cod procedura penala, în considerarea carora instanta va mentine starea de arest a inculpatului ”. Va rog sa apreciati daca pâna la acea data retinerea mea a avut suport legal, totodata sa apreciati daca sentinta instantei de fond stabileste vinovatia inculpatului , daca sentinta este atacata cu apel si recurs? C onsider ca mandatul de arest preventiv trebuia prelungit pe tot cursul judecarii cauzei, adica de instanta de fond si de apel , întrucât vinovatia se stabileste doar prin decizia instantei supreme (în cazul meu), care potrivit atributiilor sale poate desfiinta sentintele instantelor de fond si apel, deci prin decizia 135/1999 instanta de fond nu mi-a stabilit (teoretic) vinovatia , dat fiind faptul ca aveam înca doua cai de atac . Si astfel, instanta, în numele legii, hotaraste sentinta dictata asa cum a fost prezentata de mine în cererea nr.2 si în prezenta. Ma condamna în total la 18 ani de închisoare : 10 ani pentru viol si 8 ani pentru lipsire de libertate, contopindu-le în baza art.34 lit.b Cod penal- vezi mandatul 180/2000 atasat alaturat la anexa 29 . Pagina 22 În continuare, instanta identifica inculpatul, face referire la interzicerea drepturilor si la cheltuielile judiciare dovedind astfel ca organele judiciare din România „fabrica” acuze pentru a pedepsi oameni nevinovati. Va rog sa apreciati daca sentinta pronuntata poate fi considerata una legala si daca vinovatia a fost stabilita urmare a unor probe temeinice din care sa ateste cu certitudine vinovatia mea. Va multumesc anticipat, asigurându-va de înalta ccnsideratie.
Data: 28.05.2004Semnatura
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Best view 1024 x 768 32 bpp |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
