Cererile depuse la Curtea Europeana a Drepturilor Omului

TABEL ANEXE CEREREA Nr. 2

Anexa1 Anexa2 Anexa3 Anexa4 Anexa5 Anexa6 Anexa7 Anexa8 Anexa9 Anexa10 Anexa11 Anexa12 Anexa13 Anexa14 Anexa15 Anexa16 Anexa17 Anexa18 Anexa19 Anexa20 Anexa21 Anexa22 Anexa23 Anexa24 Anexa25 Anexa26 Anexa27 Anexa28 Anexa29 Anexa30 Anexa31 Anexa32 Anexa33 Anexa34 Anexa35 Anexa36 Anexa37 Anexa38

Inapoi la Curtea de Apel Constanta

HOME

INRODUCERE

CEREREA 1
CEREREA 2
CEREREA 3
CEREREA 4
CEREREA 5
CEREREA 6
CEREREA 7
CEREREA 8
CEREREA 9
CEREREA 10
CEREREA 11
CEREREA 12
CEREREA 13
CEREREA 14
CEREREA 15
CEREREA 16
CEREREA 17
CEREREA 18
CEREREA 19
CEREREA 20
CEREREA 21
CEREREA 22
CEREREA 23
CEREREA 24
CEREREA 25

CAUTA

Catre:

Curtea Eeuropeana a Drepturilor Omului

Cererea nr. 2 F-67075 Strasbourg

Dosar nr. 36684/2003 CEDEX Franta

Dovedirea nulitatii cercetarilor de urmarire penala

Subsemnatul, Ali Ibraim, fiul lui Ibram si Razie, nascut la 31.07.1965 în jud. Constanta – România, cu domiciliul în localitatea Cumpana, str.Osman Gafar nr.5, jud. Constanta, tata a doi copii minori, fara antecedente penale, urmare a referintei nr.36684/2003, va supun atentiei probe în sustinerea cauzei, în anexele alaturate si concluziile aferente de mai jos:

Domnule Presedinte,

Întru-cât nu am nimic de adaugat fata de cele declarate în fata autoritatilor din România, alaturat concluziilor din prezenta, va înaintez copia materialului insrumentat de organele de cercetare penala Politia Cumpana jud. Constanta si Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, cu scopul sustinerii cauzei în speta.

Partea I

Organele de cercetare penala, Politia Cumpana, jud. Constanta, potrivit art.201 alin 1, lit.b Cod Procedura Penala, au dreptul sa efectueze cercetari penale cu obligatia respectarii art.200 si art.202 alin.1, 3 si 4 Cod Procedura Penala si a celorlalte dispozitii în materie penala si de procedura penala.

De asemenea, organul de cercetare penala, sesizata în limitele art.283 Cod Procedura Penala, are obligatia sa-si verifice competenta , potrivit art.210 Cod Procedura Penala, raportat la art.221 din acelasi cod. Totodata, organele de cercetare legal sesizate, sunt obligate , în termen de 48 de ore de la primirea plângerii sa o înainteze procurorului, împreuna cu explicatiile sale , în conformitate cu art.276 Cod Procedura Penala.

Acestea fiind o parte din obligatiile esentiale ale organelor de cercetare penala, arat ca la data de 28.04.1997 m-am deplasat la sediul Politiei Cumpana, jud. Constanta, ocazie cu care am sesizat organul de cercetare, printr-o plângere verbala si scrisa, ce a fost înregistrata la nr.301.062 din 28.04.1997 la institutia amintita mai sus, plângere pe care o atasez la anexa 1.

Urmare a plângerii nr.301.062/28.04.1997, în jurul orei 13:00, la aproximativ cinci ore dupa sesizarea organelor de cercetare, acestea, ignorând solicitarile din plângerea subsemnatului cu privire la administrarea probelor de la locul presupusei fapte si audierea martorilor, s-au deplasat la locuinta martorului Rizea Anica, careia i-au luat declaratia pe care o depun alaturat la anexa 2.

Aceasta martora, care în intervalul de timp petrecut de mine în compania victimei se afla la locuinta sa, în timp ce eu si victima ne aflam în locuinta mea , a declarat atât cât a stiut si cât a putut fi influentata de proxenetul acesteia si nu în cele din urma de organul de cercetare sesizat.

Printre altele, în declaratia sa, martora a demascat înscenarea premeditata de victima si proxenetul acesteia, precizând în acest sens ca: „ Ali Ghiulsen s-a oferit sa-l însoteasca pe Ali Ibraim în locuinta acestuia ”. De asemenea, a precizat ca: „ M-am gândit ca acestia, în special Ali Ghiulsen a acceptat sa poarte relatii intime cu Ibraim, luând în considerare si faptul ca aceasta s-a oferit sa-l însoteasca pe Ibraim la locuinta sa ”. Cu privire la proxenetul partii vatamate, martora la identificat ca fiind Nedelcu Adrian, despre care a spus ca, este fostul concubin al victimei si pe care l-a gasit în casa la victima.

Analizând declaratia acestei martore, veti constata ca aceasta nu confirma învinuirile victimei si proxenetului acesteia, ci doar relateaza cele auzite de la partea vatamata Ali Ghiulsen.

Concret, martora Rizea Anica nu stie daca Ali Ghiulsen a fost lipsita de libertate, daca a fost violata sau daca leziunea victimei a fost provocata de mine, întrucât în timpul presupuselor fapte pentru care am fost acuzat, martora nu a fost prezenta în acele împrejurari.

În jurul orei 14:00, în acelasi zi, organele de cercetare s-au deplasat la locuinta victimei, ocazie cu care s-a încheiat un proces-verbal, pe care îl depun alaturat la anexa 3.

În ciuda faptului ca, potrivit plângerii nr.301.062/1997 subsemnatul avea calitate de parte vatamata , organele de cercetare înca din primul document întocmit în cauza au schimbat statutul partilor , astfel ca în procesul-verbal întocmit de serg. maj. Olar Florin, acesta precizeaza astfel: „ aflându-ma în continuarea cercetarilor în cauza privind victima Ali Ghiulsen, cu ocazia audierii mamei sale Ali Nefize, constata ca aceasta îi prezinta doua piese de îmbracaminte ce apartin fiicei sale Ali Ghiulsen ”.

As dori sa se retina ca nici mama partii vatamate nu a fost la locuinta mea în acele împrejurari pentru care am fost acuzat, iar cele doua piese de îmbracaminte nu dovedeau ca eu am comis o fapta de natura penala.

V-as mai ruga sa faceti o comparatie grafologica între procesul-verbal si declaratia mamei partii vatamate, Ali Nefize si veti constata fara dubii ca ambele acte au fost scrise de una si aceeasi persoana , respectiv de serg. maj.Olar Florin. Precizez ca si organele de cercetare au dreptul de a scrie declaratii în locul martorilor, însa doar cu respectarea art.73 alin.2 Cod Procedura Penala, care se aplica în mod corespunzator si la ascultarea martorilor, asa cum este prevazut în art.86 alin.3 din acelasi cod.

Analizând declaratia martorei Ali Nefize, veti constata ca organul de cercetare nu a facut nici o mentiune în sensul prevazut în articolele mentionate mai sus, aspect care, de fapt si de drept, atrage nulitatea declaratiei, despre care s-a retinut ca apartine martorei Ali Nefize, declaratie pe care o atasez la anexa 4.

În seara zilei presupusei fapte, mai precis în jurul orelor 22:00, dupa ce am refuzat sa achit suma de bani pretinsa de victima si proxenetul acesteia ca urmare a presupuselor fapte pentru care cei doi ma acuzau , proxenetul a transportat victima la spital.

Foaia de Observatie Clinica Generala (FOCG) nr.19045 dovedeste ca partea vatamata a beneficiat de primele îngrijiri medicale la data de 27.04.1997 în jurul orei 22:45 , ocazie cu care victima a fost diagnosticata cu una plaga prin înjunghiere suferita în urma cu 6 – 7 ore, care nu prezinta leziuni traumatice . Tot cu aceasta ocazie, în urma investigatiilor ginecologice s-au constatat urmatoarele: col fara leziuni, nu pierde sânge, vulva vagin fara leziuni.

Pentru una plaga prin înjunghiere, constatate cu ocazia Examinarilor Clinic Generale, victima a primit îngrijiri medicale, fiind internata la 27.04.1997 ora 22:45 si este externata vindecat la 02.05.1997 , asa cum rezulta din FOCG nr.19045/27.04.1997 si biletul de iesire din spital, atasata alaturat la anexa 5 , respectiv anexa 6.

Alaturat la anexa 6 1 , atasez adresa nr.5390, prin care Postul de Politie Cumpana a primit raspunsul Spitalului Clinic Judetean Constanta la 20.08.1997.

Aceasta adresa, care de fapt este un formular tip, ce contine sapte rubrici pentru tot atâtea servicii medicale, în speta precizeaza doar taxa de spitalizare, adica 98.780lei ×5 zile, care costa de fapt 493.900 lei.

Iata deci, victima a fost spitalizata doar în perioada 27.04.1997 – 02.05.1997 , data la care a fost externata vindecat, asa cum rezulta din biletul de iesire de la anexa anterioara.

Nulitatea certificatului nr.386/LR de la urmatoarea anexa, consta în aceea ca a fost eliberat la cinci zile dupa ce victima a fost externata vindecat , în care medicul legist a precizat trei plagi în plus care nu se gasesc în FOCG nr.19045/27.04.1997 si cele 25 de zile de îngrijiri medico chirurgicale , îngrijiri care nu au fost dovedite , iar îngrijirile chirurgicale primite de victima au constat doar în închiderea plagii, cu doua copci, motiv pentru care aceasta interventie nu a fost considerata ca fiind una chirurgicala, întrucât plaga victimei nu i-a provocat leziuni traumatice (vezi rubrica Examene de specialitate a FOCG nr.19045/1997).

Înainte de a concluziona anexele urmatoare, doresc sa fac câteva precizari cu privire la rolul proxenetului Nedelcu Adrian în cauza. Despre acesta se poate spune ca a crescut în captivitate, tinând cont ca are la activ foarte multe condamnari executate, iar pentru a evita sa fie condamnat din nou (întrucât niciodata nu a avut un loc de munca si în prezent traieste numai din prejudiciul infractiunilor comise si din santaj), a devenit informatorul neoficial al organelor de Politie Cumpana, jud. Constanta, carora le dadea cota parte din câstigul ilicit.

Aceasta fiind situatia de fapt, la influenta proxenetului, organele de cercetare, pentru a-si atinge scopul comun, la cinci zile dupa ce victima fusese externata vindecat la 02.05.1997, la cererea Politiei Cumpana, aceasta obtine certificatul nr.386/LR la data 07.05.1997, emis de Laboratorul de Medicina Legala jud. Constanta. Repet ca acest certificat a fost eliberat dupa cinci zile de la data la care a fost externata din spital.

Acest certificat pe care îl atasez la anexa 7 este al doilea document fals (primul fiind cel dovedit de la anexa 4, ce consta în încalcarea dispozitiilor prevazute si pedepsite de art.291 si art. 292 Cod Penal), ce consta în încalcarea dispozitiilor prevazute si pedepsite de art.289 Cod Penal de catre medicul legist, care a emis certificatul nr.386/LR la 07.05.1997, aspect care într-o alta ordine de idei contravine dispozitiilor prevazute si pedepsite de art.323 Cod Penal, prin aceea ca medicul s-a asociat cu organele de cercetare si a atestat împrejurari necorespunzatoare adevarului cu buna stiinta.

Analizând constatarile medicului legist prescrise în certificatul nr.386/LR/1997 ( repet ca certificatul a fost emis dupa cinci zile dupa ce victima a fost externata vindecat), spre deosebire de FOCG nr.19045/1997, în care se mentioneaza ca victima a fost spitalizata mai putin de cinci zile ca urmare una plaga prin înjunghiere, medicul legist constata patru plagi, mentionând ca au fost provocate la 27.04.1997, dupa cum urmeaza:

•  – plaga de 3 cm

•  – doua plagi de circa 1 cm

•  – plaga de 16 cm

Pe acestea, le pot dovedi ca sunt doar niste aberatii nu numai cu FOCG nr.19045/1997, ci si cu declaratiile martorilor în cauza si inclusiv cu declaratiile partii vatamate. În FOCG nr.19045/1997 se mentioneaza una plaga si nu patru cum este precizat în certificatul nr.386/LR/1997, emis de medicul legist.

Consider ca, printr-o incizie de 16 cm o femeie ar putea naste prin cezariana. Oare cu ocazia acordarii primului ajutor medical nu s-a vazut plaga de 16 cm? De ce au tratat-o doar pe cea de 3 cm si nu si pe celelalte doua plagi de câte 1 cm? De ce nu se mentioneaza în actul nr.19045/27.04.1997 toate leziunile la care se face referire în certificatul nr.386/LR/1997? Repet, în toate lucrarile instrumentate de organele de cercetare si judecata, se mentioneaza una plaga prin înjunghiere , exceptie facând doar certificatul nr.386/LR/1997.

Inexistenta plagilor mentionate la punctele 2 si 3 se poate dovedi cu plansa foto pe care o atasez la anexa 8 , în care, la fotografia nr. 4 se arata si se mentioneaza: o plaga vindecata , despre care în certificatul nr.386/LR/1997 se mentioneaza ca fiind de 3 cm.

Potrivit procesului-verbal depus alaturat la anexa 19 , baza lamei cutitului este de 3 cm, iar lungimea lamei este de 24 cm, cutit care este prezent în plansa, la fotografia nr.6.

Apreciind grosimea degetului mijlociu si lungimea leziunii prezentate la fotografia nr.4, veti constata ca cicatricea ramasa nu este de 3 cm, situatie confirmata de latimea lamei, care la baza masoara 3 cm. Dat fiind faptul ca s-a constatat înjunghiere (care înseamna întepat si nu taietura de cutit), pentru a provoca o plaga de 3 cm prin înjunghiere, ar fi însemnat ca lama cutitului sa fi patruns în întregime si în corpul victimei. Tinând cont de lungimea lamei de 24 cm si silueta victimei, vârful lamei cutitului ar fi trebuit sa penetreze tot corpul si sa iasa la spatele victimei.

Doar în conditiile aratate mai sus putea fi vorba de o plaga de 3 cm, cât masoara baza lamei cutitului. În aceasta situatie însa, prin penetrare în întregime a lamei cutitului în corpul victimei, inevitabil, cutitul i-ar fi atins organele vitale ale victimei, situatie care ar fi produs decesul acesteia, tinând cont ca victima primele îngrijiri medicale le-a primit dupa 6 -7 ore, asa cum este mentionat în „istoricul bolii” – anexa 5. De asemenea, o astfel de plaga prin înjunghiere nu s-ar fi vindecat în mai putin de cinci zile dovedite.

Un alt aspect care dovedeste în sens negativ colaborarea dintre organele de cercetare si medicul legist este aceea ca, medicul a prescris ca fiind necesare 25 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor. Paradoxal, acelasi medic în acelasi certificat precizeaza ca „ din biletul de iesire din spital reiese ca victima a fost internata în perioada 27.04.1997 – 02.05.1997 ”, ca victima „ se externeaza vindecat chirurgical ”. Faptul ca victima, la data de 07.05.1997 a fost examinata în stare vindecata , o dovedeste însasi prezenta victimei care a venit pe picioarele ei si nu cu o ambulanta la examinarea medico-legala. În aceasta situatie, este firesc sa ma întreb de ce au fost prescrise cele 25 de zile de îngrijiri medicale daca victima a fost externata vindecat la data de 02.05.1997 si examinata medico-legal la 07.05.1997, când s-a constata aceeasi stare, adica vindecat?!

Cu un ultim aspect, doresc sa subliniez precizarea medicului legist, în sensul ca „ în lipsa îngrijirilor medico-chirurgicale, leziunea suferita îi punea viata în pericol prin complicatii hemoragice si infectioase ”, ceea ce ma face sa ma întreb daca exista boala care, netratata corespunzator în timp util, sa nu produca consecinte de natura celor prescrise în certificatul nr.386/LR/1997?!

Pe parcursul concluziilor mele, prin anexele alaturate, voi dovedi ca acest certificat si doar declaratiile partii vatamate au fost singurele probe admise în cauza de catre organele de cercetare si judecata, în baza carora, acestia din urma, si-au format convingerile si m-au condamnat.

Asa cum am mai aratat, alaturat la anexa 8 am atasat plansa foto. În plus fata de cele concluzionate despre aceasta anexa, asi mai adauga inexistenta tricoului despre care va voi relata pe parcurs si despre cutitul de la fotografia nr.6 . Potrivit precizarilor organului de cercetare, în dreptul fotografiei nr.6, cutitul este considerat corp delict , însa pentru a fi admis ca fiind proba, acest cutit trebuia sa fie supus examinarilor de specialitate si sa se stabileasca daca cutitul a fost cel cu care s-a provocat plaga victimei si daca cel care l-a utilizat în acest sens, am fost eu . Precizez ca organele în drept nu au efectuat cercetari în acest sens, cu toate ca eu, în plângerea nr.301.062 din 28.04.1997 am rugat expres autoritatile , mentionând ca „ amândoua cutitele stau învelite într-un prosop, pe care le pun la dispozitia persoanelor abilitate, în vederea efectuarii cercetarilor ”.

Raportând situatia de fapt la cea de drept, veti constata ca în lipsa examinarilor ce se impuneau, cutitul care a fost folosit ca proba în acuzarea mea, atrage de la sine nulitatea, întrucât nu are forta probanta. Faptul ca acest cutit nu a fost examinat, voi dovedi cu rechizitoriul si sentintele pronuntate în cauza, în care nu se mentioneaza despre cutit ca a fost examinat, prin care s-a stabilit ca este cutitul care a provocat plaga si ca acest cutit a fost utilizat de mine pentru provocarea plagii de pe corpul victimei.

Asa cum se poate vedea, numarul de paginatie a plângerii nr.301.062 din 28.04.1997 este 45, în timp ce prima plângere a victimei Ali Ghiulsen, cu toate ca este datat 28.05.1997, a fost paginata la fila 3 a dosarului. Va rog sa apreciati diferenta datarii plângerilor si daca acestea au fost paginate în ordine cronologica. Aceasta prima plângere din 28.05.1997 a partii vatamate, alaturat la anexa 9 , precum si cele de la anexele 10 si 11 nu au fost concepute si scrise de partea vatamata, ci de organul de cercetare în aceleasi conditii aratate în cazul declaratiei de la anexa 4.

Iata de ce va rog sa dispuneti o expertiza grafologica a actelor atasate la anexele ,4, 9, 10, 11 si 3 pentru a obtine o opinie autorizata despre primele 4 anexe, daca ele au fost scrise de aceeasi persoana care a scris procesul-verbal de la anexa 3.

De asemenea, sa constatati daca organul de cercetare a facut mentiunile prevazute de art.73 alin.2 Cod Procedura Penala, cu trimitere la art.86 alin.3 din acelasi cod, daca în urma rezultatului examenului grafologic se va dovedi ca actele de la anexele 4, 9, 10 si 11 au fost scrise de aceeasi persoana care a întocmit procesul-verbal de la anexa 3.

Faptul ca persoana care a întocmit procesul-verbal de la anexa 3 este una si aceeasi persoana care a formulat si scris declaratiile partii vatamate Ali Ghiulsen se dovedeste prin aceea ca, între cele trei declaratii de la anexele 9, 10 si 11 exista discordante inadmisibile , astfel ca:

•  Plângerea din 28.05.1997 – anexa 9

Victima declara ca, la data presupusei fapte, a fost la locuinta lui Rizea Anica, care dupa 40 de minute de discutii despre copii, aceasta din urma i-a spus victimei sa mearga cu mine la locuinta mea cu scopul de a lua o sticla de vin.Victima precizeaza ca „ asteptând la usa, ca acesta sa-mi dea sticla cu vin, când sa o i-au, acesta m-a tras în casa lovindu-ma cu palma dupa cap ”. De asemenea, mai arata ca a fost lovita în continuare, dupa care „s-a dus (retineti!) în dormitor de unde a luat doua cutite...”, precizând ca a fost întepata ( deci nu taiata ) cu cutitul cel mare, dupa care dezbracata si violata. Aici se contrazice în rândurile urmatoare, mentionând ca: „în momentul în care m-a întepat cu cutitul si am vazut sânge m-am speriat si nu mai stiu ce mi s-a întâmplat câteva minute. M-am trezit dezbracata, moment în care m-a violat”.

Contrazicerea despre care v-am pomenit consta în aceea ca, în prima faza relateaza cu luciditate ce i s-a întamplat de când sustine ca a fost întepata si pâna ce s-a consumat actul sexual, ca apoi sa arate ca de fapt nu stie ce i s-a întâmplat, nici macar daca a fost dezbracata de mine sau daca s-a dezbracat singura.

De asemenea, sustine ca a fost dusa mai mult pe brate de subsemnatul si lasata la locuinta lui Rizea Anica, de unde a preluat-o Nedelcu Adrian. Daca acesta din urma ar fi fost concubinul si nu proxenetul victimei, credeti ca nu ar fi mers dupa concubina, tinând cont ca stia ca aceasta se afla cu mine, la locuinta mea?

De astfel, proxenetul m-a „vizitat” acasa în aceeasi zi, în jurul orelor 22:00, însa cu scopul de a ma santaja asa cum a facut-o si în zilele urmatoare când m-a santajat cu certificatul medico-legal nr.386/LR/1997, act pe care „ l-a împrumutat ” de la org. de cercetare, din dosarul de urmarire penala, cu scopul de a ma santaja. Revenind la partea vatamata, în aceeasi declaratie arata ca în perioada 27.04.1997-02.05.1997 a fost internata si a primit îngrijirile medicale necesare . În concluzie, dupa 02.05.1997 nu a necesitat nici o secunda de îngrijire medicala, dat fiind faptul, dovedit, ca a fost externata vindecat din spital, la data de 02.05.1997.

2. Declaratia de la anexa 10 .

Contrar celor declarate anterior, victima revine si arata ca: ,, Asteptam la usa ca aceasta sa-mi de-a sticla cu vin. Când acesta a venit cu sticla de vin mi-a spus ca se duce în bucatarie sa i-a o punga în care sa pun sticla... ”. Dupa cum observati, acest ultim aspect nu este mentionat în declaratia anterioara de la anexa 9 . Victima mai arata ca, pentru a pune sticla în punga a fost obligata sa se aplece. Precizez ca victima este mai scunda cu 15-20 cm decât mine iar diferenta de nivel de la podeaua marchizei si trotuarul din fata usei machizei unde se afla victima, este de 20 cm, deci nu avea pentru ce sa se aplece, întrucât eu nu asi fi stat pe burta pe podeaua marchizei întinzându-i punga, chiar daca noua varianta inventata de victima ar fi fost adevarata. Acesta, în continuarea declaratie, lasa sa se înteleaga diferenta de nivel (înaltime), precizînd astfel: ,,m-am aplect, eu fiind în pragul usii'' si ca datorita înaltimii eu am lovit-o în cap si nu într-o zona inferioara a corpului. Aceasta mai arata ca am tras-o în casa, închinzând usa cu cheia, însa aceasta afirmatie o voi dovedi ca fiind ireala prin declaratiile martorilor Ali F. Razie si Memet Safet.

În plus fata de prima, în aceasta declaratie victima mentioneaza ca: „Ali Ibraim a început sa ma loveasca cu pumnii si palmele peste fata si corp”, lasând sa se înteleaga ca astfel mi-am exprimat „cererea în casatorie a victimei”.

De asemenea, victima precizeaza destinatia încaperii unde au derulat presupusele infractiuni, anume într-o bucatarie. Însa arata ca „din bucatarie acesta s-a dus în dormitor, de unde a venit cu doua cutite”, despre care precizeaza ca eu asi fi afirmat ca le voi folosi „ pentru a face mâncare ”. Din declaratiile victimei rezulta ca încaperea în care s-au petrecut presupusele infractiuni era folosita de mine inclusiv ca dormitor, dat fiind faptul ca era mobilata cu pat, televizor, masina de gatit, mobilier auxiliar adegvat etc... Doresc sa mai adaug ca, încaperea indicata de victima ca fiind dormitor este de fapt o sufragerie, în care eu, cel putin în sezonul rece, nu locuiam. Deci, în total, corpul de casa se compune din doua camere de locuit mentionate sus.

În conditiile în care eu gateam si dormeam în aceeasi încapere (bucatarie) si unde cutitele îmi erau necesare zilnic, de ce asi fi pastrat acele cutite în sufragerie (sau dormitor, asa cum a fost gresit indicata destinatia camerei de catre victima) si nu în bucatarie, acolo unde îmi erau necesare permanent?

În continuarea declaratiei, aceasta arata în plus fata de cea anterioara, ca m-a vazut cu cutitele în mâini si ca în acelasi moment a fost lovita cu palma ! Cum era sa o lovesc cu palma, daca sustine ca în mâini tineam cutitele?!

De asemenea, precizeaza ca, dupa ce a fost întepata cu cutitul a cazut jos pierzându-si cunostinta si ca si-a revenit din acea stare dupa ce a fost dezbracata, în timpul actului sexual.

Atât în declaratia anterioara cât si în cea pe care o concluzionez, victima precizeaza ca, cel putin o parte din distanta de la locuinta mea la cea a martorei Rizea Anica, victima s-a deplasat pe propriile ei picioare, ceea ce înseamna ca se putea deplasa pâna la usa sau fereastra pentru a-l alerta pe cel despre care preciza ca „ în jurul orei 18:00 a sunat de trei ori la sonerie si Ibraim a iesit si a discutat cu acesta ”.

Arat ca, daca victima ar fi fost sechestrata în locuinta mea, aceasta se putea deplasa pâna la usa, în timp ce eu ma aflam la poarta casei, discutând cu persoanele respective si precizez în acest sens ca am iesit la poarta sa discut de trei ori , deci victima a avut tot atâtea ocazii de a-l alerta pe cel cu care discutam sau pe trecatorii de pe strada, tinând cont ca la acea ora strada era plina de oameni deoarece ziua de 27.04.1997 era ziua sarbatorii Pastelui Ortodox.

De asemenea, victima precizeaza ca a povestit cele întâmplate lui Rizea Anica, mamei sale Ali Nefize, Rizea Dan si lui Moraru Daniela , ceea ce demonstreaza ca declaratiile celor nominalizati mai sus sunt irelevante, întrucât acestia au depus marturie potrivit celor povestite de victima si nu au fost prezenti în acele împrejurari pentru ca acestia sa declare concret, demn de a fi luat în consideratie. Consider ca declaratiile acestor „martori”, pe care autoritatile le-au folosit relevante la solutionarea cauzei sunt nule.

3. Declaratia din 09.09.1997 – anexa 11

Descriind împrejurarile în care sustine ca a fost silita sa intre în locuinta mea, fata de celelalte doua declaratii, victima precizeaza ca: „când m-am aplecat sa iau sticla (în declaratia anterioara preciza ca avea sticla în mâna) am fost lovita în cap cu ceva din lemn ”, spre deosebire de declaratiile anterioare unde preciza ca a fost lovita cu palma dupa cap.

Doresc sa scot în relief diferenta de la lovitura cu palma la lovitura cu lemnul si locul unde sustine ca a fost lovita: cu palma dupa cap , respectiv cu lemnul în cap. În aceasta „varianta”, victima nu mai sustine ca a fost lovita în continuare dupa ce a primit lovitura în cap sau dupa cap la intrarea în casa si precizeaza ca „am auzit doar zgomotul produs de lemnul cu care am fost lovita în cap de acesta la cadere. În acel moment am fost trasa în casa de acesta, dusa într-o camera unde m-a trântit într-un pat”.

Tot în aceasta declaratie, victima precizeaza ca s-a ridicat din pat (deci a stat fata în fata cu mine) în picioare si ca a fost împinsa înapoi, iar în cadere ( cu iuteala unui ninja ) eu am avut timp sa iau cutitul de pe masa si sa o întep în partea stânga . Am precizat zona plagii deoarece eu sunt dreptaci , iar când lovesti cu mâna dreapta pe cel din fata îl lovesti în partea stânga. Însa în declaratia anterioara victima precizeaza expres ca eu tineam cutitul mare în mâna stânga, iar cutitul mic în mâna dreapta. În aceasta situatie cum as fi putut sa lovesc cu cutitul cel mare din mâna stânga în partea stânga a victimei?!

Revenind la declaratia de la anexa 11 , victima precizeaza ca întepatura cutitului a strapuns tricoul cu care era îmbracata, însa aceasta piesa de îmbracaminte nu a mai fost depusa ca proba în acuzarea mea.

As vrea sa se retina ca, în declaratia anterioara victima sustine ca a fost împinsa în pat si ca în cadere a fost întepata, ori în continuarea declaratiei de la anexa 11 , victima precizeaza ca a cazut jos si nu în pat. De asemenea, revine si arata ca nu si-a pierdut cunostinta, întrucât precizeaza: „am fost taiata cu cutitul de Ali Ibraim, am cazut jos si am fost dezbracata de acesta si urcata în pat, unde sub amenintare, am fost nevoita sa întretin raporturi sexuale cu acesta”. Iata deci, o noua varianta pentru aceleasi împrejurari, în care victima afirma ca nu a avut nici un moment în care sa-si fi pierdut cunostinta.

De asemenea, mai precizeaza ca, „dupa terminarea actului sexual m-am îmbracat si am fost condusa la locuinta lui Rizea Anica”. Spre deosebire de declaratiile anterioare, în care sustine ca a fost îmbracata de mine si ca a fost dusa mai mult în brate de mine pâna la locuinta lui Rizea Anica.

În continuarea declaratiei de la anexa 11 , victima arata ca de la 27.04.1997 si pâna la data de 02.05.1997 a stat internata la spital si ca „dupa ce am iesit din spital, cu actul de iesire m-am prezentat la medicina legala”. Cu aceasta afirmatie, victima contrazice inclusiv actele care dovedesc ca certificatul nr.386/LR/1997 a fost eliberat la cererea politiei Cumpana, fapt ce rezulta însasi din certificatul în care se precizeaza ca: „ La cererea dumneavoastra nr.301.063 din 04.05.1997 va raspund.... ” Iata deci, o dovada clara prin care autoritatile au sustinut înscenarea victimei si preoxenetului acesteia.

În cele din urma, dar nu în ultimul rând, doresc a se retine loviturile cu palmele, pumnii si, în special, lovitura cu lemnul în cap, acuzatii în diferite variante pentru aceleasi împrejurari.

Victima sustine ca a primit aceste lovituri la data de 27.04,1997, data la care dupa 6 – 7 ore a fost supusa unui examen clinic general. Însa, cu ocazia acestui examen, medicul nu a depistat alte urme de violenta pe corpul victimei, cu exceptia plagii despre care s-a mentionat în FOCG nr.19045/1997. Daca variantele victimei în care aceasta sustine ca a fost lovita ar fi fost adevarate, ma întreb cum de aceste lovituri nu au fost constatate de medic la numai 6 -7 ore dupa încasarea acestor lovituri?!

Consider, daca ar fi fost lovita cu pumnii peste fata si corp , în special, cu lemnul în cap, cu ocazia examenului clinic general, medicul ar fi depistat urmele acestor lovituri. Iata deci, o dovada clara ca victima nu a fost agresata si silita sa intre în locuinta mea, aceasta fiind si principalul motiv pentru care victima, în continuarea declaratiei sale de la anexa 11 a precizat: „ Fata de cele declarate mai sus si fata de numitul Ali Ibraim declar ca nu am pretentii fata de acesta, nici civile si nici morale, si nu doresc sa ma judec cu acesta si îmi retrag plângerea depusa. Aceasta este declaratia pe care o dau, o sustin si o semnez personal”. Însa, asa cum se poate dovedi prin examinare grafologica, nici una din cele trei declaratii concluzionate nu apartin victimei si ca acestea au fost concepute si scrise de organele de cercetare, respectiv de aceeasi persoana care a întocmit procesul – verbal de la anexa 3.

Cu privire la organele de cercetare, Politia Cumpana, as mai adauga ca, seful de post, domnul p.a.s.Teodor Nazare, îmi purta ura si ma ameninta de fiecare data când ma întâlnea.

Motivul pentru care acesta nu ma agrea este acela ca l-am denuntat la Parchetul Militar Constanta, întrucât în vara lui 1994, fiind însotit de un subofiter si o persoana civila, au patruns în locuinta mea de unde au sustras diferite bunuri personale.

În acest sens fac precizarea ca, aceasta infractiune a fost comisa în afara programului de lucru a sefului de post, care nu a avut mandat de perchezitie sau de executare judecatoreasca pentru bunurile sustrase, timp în care eu nu ma aflam acasa.

Asa cum pot dovedi cu o parte din actele din anexele din continuarea cererilor, cei trei sus mentionati nu au fost trasi la raspundere penala, dat fiind faptul ca p.a.s.Teodor Nazare este unul din cei mai influenti si, în egala masura, corupti politai din judet, care tolereaza furtul de produse petroliere ale S.C.Petrotrans S.A Ploiesti, din conductele ce traverseaza raza de jurisdictie a Politiei Cumpana. Vreau sa spun ca din cota-parte primita de la hotii de produse petroliere, seful de post si-a construit vile, a cumparat apartamente, si-a întretinut sotia si cei doi copii care au beneficiat de lux si nu în cele din urma, tot din cota-parte primita de la hoti, acesta a capatat influenta asupra autoritatilor de la nivel de conducere din judet si inclusiv la nivel de minister, ca sa nu mai pomenesc de organele judiciare din raza de activitate a Curtii de Apel Constanta.

Asa se explica ca acest „hot cu legitimatie” de politist nu a putut fi pedepsit în ciuda zecilor sesizari la organele judiciare constantene si inclusiv la nivel de conducere a Ministerului de Interne si Justitie din România.

În concluziile finale vreau sa se retina ca, în perioada 28.04.1997 – 15.09.1997, cât au durat cercetarile penale efectuate de Politia Cumpana, acestia niciodata nu mi-au asigurat aparator si niciodata nu mi-au spus ca sunt cercetat penal în calitate de inculpat, în ciuda faptului ca organele de cercetare, potrivit art.6 Cod Procedura Penala, aveau obligatia sa ma învedereze asupra drepturilor mele la aparare înainte ca acestia sa-mi ia prima declaratie.

Iata un alt motiv care atrage nulitatea tuturor cercetarilor penale efectuate de Politia Cumpana, dovedit prin neadministrarea probelor si neefectuarea cercetarilor la locul presupusei fapte, solicitate expres de subsemnatul în plângerea nr.301.062 din 28.04.1997 si prin procedura total ilegala, asa cum a fost concluzionata si dovedita cu anexele alaturate.

În aceste conditii (cu „probele administrate”), p.a.s. Teodor Nazare si-a împlinit visul din 1994 de a ma baga la puscarie, astfel ca prin adresa nr.301.062 din 15.09.1997 deja acesta ma condamnase, precizând în adresa ca am „ savârsi t” infractiunea de tentativa de omor si alaturat adresei sus amintite a anexat lucrarile administrate, respectiv actele pe care vi le-am înaintat atasat prezentei cereri, de la anexa 1 la anexa 12, dosar care a fost înregistrat la nr.1023/15.09.1997 la Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta (vezi anexa 12 ).

Partea II

În aceeasi zi, 15.09.1997, cazul este preluat direct de procurorul Balaican Vasile , ocazie cu care încheie procesul-verbal nr.1023/P/1997- atasat alaturat la anexa 13. Acest document dovedeste relatiile de tip mafiot dintre p.a.s.Teodor Nazare si procurorul Balaican Vasile, prin aceea ca dosarul instrumentat de organele de Politie Cumpana nu se depune la secretariatul procurorului pentru a primi repartitie la procurorul anchetator, asa cum este procedura legala. Acesta este motivul pentru care am subliniat faptul ca dosarul a fost preluat direct de procurorul Balaican Vasile.

La acuzatia pentru care fusesem condamnat de p.a.s. Teodor Nazare, procurorul Balaican Vasile a alipit si infractiunile de lipsire de libertate si viol, însa tot nu mi-au asigurat un aparator.

Fiind chemat la sediul Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta m-am prezentat, cum de altfel m-am prezentat ori de câte ori am fost chemat la Politia Cumpana. Astfel ca la 18.09.1997, procurorul Balaican Vasile a audiat-o prima data pe Ali Ghiulsen în absenta mea si a aparatorului, ceea ce se dovedeste prin declaratia victimei de la anexa 14 – care nu poseda semnatura aparatorului .

În aceste conditii, fara ca eu sau aparatorul meu sa fie de fata, pentru a-i adresa victimei întrebari despre fapta, aceasta a continuat sirul minciunil or avându-l alaturi pe organul de cercetare-Politia Cumpana si pe proxenetul acesteia. Astfel ca, victima a mentionat ca a fost casatorita si ca a divortat, ceea ce este total fals , întrucât aceasta a avut 6-7 relatii de concubinaj cu diferiti barbati – toti fosti condamnati, printre care se afla si fiul martorei Iuruc Fatma, care are patru condamnari executate, aspect recunoscut si de martora.

Precizez ca fetita victimei este bastarda , întrucât în perioada când a fost însarcinata, practica de mult prostitutia si era cunoscuta ca fiind o mare consumatoare de bauturi alcoolice ca si mama sa, Ali Nefize.

Însa organele abilitarte nu au efectuat cercetari pentru a-i stabili moralitatea victimei, cu toate ca aceasta era obligatoriu potrivit art.202 Cod Procedura Penala, tinând cont ca la 28.04.1997, în urma sesizarii mele, Ali Ghiulsen avea calitatea de învinuita.

Fata de cele declarate la organele de cercetare, în fata procurorului, victima revine contrazicându-se ca în casa lui Rizea Anica nu existau bauturi alcoolice în acel moment. Vizitele victimei la locuinta martorei Rizea Anica se explica prin faptul ca, inclusiv martora practica prostitutia, la locuinta careia vin diverse persoane, unde aceasta îi cupleaza cu prostituatele din zona. Precizari în ceea ce priveste moralitatea martorei Rizea Anica veti gasi în declaratia martorei Iuruc Fatma.

În continuarea declaratiei sale, victima precizeaza ca: „din câte am auzit, Rizea Anica a întretinut relatii mai apropiate cu Ali Ibraim în decursul a peste un an de zile”.

Mentionez ca nu de la mine a auzit victima cele citate mai sus, întrucât eu nu am avut nici o discutie în acest sens cu victima. Aceste afirmatii au fost auzite de catre victima de la martora Rizea Anica, fapt recunoscut de mine înca de la început, dar nu însa si de Rizea Anica.

În continuarea declaratiei sale, cu proxima similitudine cu cele declarate la Politia Cumpana, victima precizeaza ca, pentru a fi introdusa în casa „mi-a aplicat o lovitura dupa ceafa cu un corp contondent, nu stiu cu ce anume” . Lemnele remarcate de victima la marchiza sunt o minciuna fara precedent, deoarece în celalalt corp unde mama are doua camere, focul la teracota se face dintr-o bucatarie auxiliara lipita de imobil, iar în corpul în care locuiesc eu foloseam radiator electric, iar pentru gatit, aragaz cu butelie, fapt ce poate fi dovedit si în prezent, întrucât camera respectiva nu a fost locuita de altcineva, iar în orificiul hornului eu am instalat o hota sub care am amplasat aragazul. De asemenea, în sufragerie am gaura hornului astupata, acesta fiind motivul pentru care în sufragerie locuiam doar vara, ori la data respectiva înca era destul de rece si foloseam radiatorul pentru a încalzi încaperea în care gateam si dormeam.

În continuarea declaratiei, victima revine si arata ca dupa ce a încasat lovitura dupa ceafa cu un corp contondent „cred ca pe moment mi-am pierdut cunostinta, întrucât mi-am revenit într-o încapere în care se afla mobilier de sufragerie, o dormeza, televizor si un aragaz”. Dupa cum vedeti din inventarul încaperii lipseste soba de încalzit, în care se folosesc lemne pentru foc, despre care a mintit ca le-a vazut în marchiza corpului de casa unde locuiesc eu.

De asemenea, victima precizeaza, de data aceasta, ca dupa ce a fost întepata de mine cu cutitul si a cazut lânga pat, faptul ca „nu as putea sa spun ca mi-am pierdut cunostinta, în orice caz eram speriata si ma tineam cu mâinile de rana. Ali Ibraim m-a urcat în pat, m-a dezbracat complet si împotriva vointei mele, a întretinut raport sexual complet”.

V-as ruga sa remarcati ca, victima sustine ca în urma întepaturii cu acel cutit, de la leziune „a început sa curga sânge în cantitate abundeta”. Daca aceste afirmatii ar fi fost reale, ar fi însemnat ca în 6-7 ore, pâna sa primeasca primul ajutor medical, victima sa moara, întrucât ar fi pierdut toata cantitatea de sânge din organism, iar daca s-ar fi tamponat cu acel prosop timp de 6-7 ore pâna la spital, victima ar fi avut complicatii prin aceea ca sângele pierdut s-ar fi coagulat în organismul victimei. Un alt fapt care infirma aceste sustineri este aceea ca pe îmbracamintea victimei nu era sânge în cantitati „abundente”, ci doar pete de sânge, iar FOCG nr.19045/1997 este cea mai buna dovada care confirma ca victima nu a pierdut mult sânge , prin aceea ca aceasta nu a necesitat transfuzie de sânge sau glucoza perfuzata.

În continuarea declaratiei, victima arata ca pe drum spre locuinta lui Rizea Anica a fost sprijinita de subsemnatul de „subtioara”, spre deosebire de declaratiile date la Politia Cumpana, în care a aratat ca am dus-o în brate. Cu aceasta precizare, victima a vrut sa arate ca era slabita pentru ca pierduse foarte mult sânge si ca pierdea în continuare.

Analizând procesul-verbal de la anexa 3 , veti constata „abundenta sângelui pierdut de victima(!...), însa paradoxal, organele de cercetare au constatat o pata de aproximativ 20 cm în partea superioara a pantalonului si o pata de 10 cm pe chiloti. Aceasta fiind situatia constatata, este firesc sa ma întreb daca victima, dupa provocarea leziunii, a îmbracat mai întâi pantalonul si peste pantaloni chilotii? Cum de chilotii, care logic ar fi trebuit sa aibe pata mai mare, s-a constatat ca aveau pata mai mica decât pantalonii?...

De asemenea, victima arata ca tricoul perforat de cutit a ramas împreuna cu chilotii si pantalonii acasa la Rizea Anica, ulterior aceasta din urma i-a adus imbracamintele, mai putin tricoul perforat. Însa din declaratiile victimei, mamei victimei si a martorei Rizea Anica, rezulta ca la 27.04.1997, când victima a fost adusa de mine si lasata la locuinta lui Rizea Anica, acolo se afla si mama partii vatamate, care a vazut cu ce era îmbracata victima. În aceste conditii, daca ulterior Rizea Anica i-ar fi predat incomplet probele vestimentare ale victimei mamei acesteia.

Aceasta din urma, a doua zi, ar fi învederat organul sesizat de existenta tricoului perforat de cutit, actunci când a predat pantalonii si chilotii .acestora. Motivul invocat de victima în sensul ca Rizea Anica i-a oprit îmbracamintea pentru a le spala este la fel de neîntemeiat, deoarece aceasta din urma ar fi oprit toata îmbracamintea victimei pentru a le spala.

În continuarea declaratiei, victima precizeaza ca a primit cinci zile de îngrijiri medicale ( si nu 25 de zile ). Mai arata ( contrazicându-se ) ca, pentru vindecarea leziunii au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale, în conditiile în care biletul de iesire din spital ( anexa 6) dovedeste ca victima „se externeaza vindecat” dupa cinci zile de la data spitalizarii.

De asemenea, mai sustine, în contradictie cu declaratia de la anexa 10 ( unde preciza ca în mâna dreapta tineam cutitul cel mic ) ca, de aceasta data în mâna dreapta tineam cutitul cel mare .

La finele acestei declaratii, veti constata ca victima arata aspecte noi, despre care nu a pomenit în declaratiile anterioare.

Imediat dupa audierea victimei am urmat eu, unde timp de aproximativ 6-7 ore am fost audiat în lipsa unui aparator . Abia dupa ce am fost audiat, procurorul a parasit biroul si la scurt timp a revenit însotit cu un domn care s-a prezentat ca fiind aparatorul meu din oficiu. Acesta din urma, fara sa ma întrebe ceva anume în legatura cu fapta, a semnat toate actele pe care procurorul i le pregatise anticipat, ocazie cu care am aflat ca sunt arestat.

Declaratia la care am facut referire mai sus se afla atasata la anexa 15 , declaratie pe care aparatorul meu din oficiu a semnat-o dupa audierea mea, cât la audierea victimei nu a participat deloc, ceea ce se poate dovedi prin faptul ca actul de la anexa 14 nu are semnatura aparatorului meu, cu toate ca acest lucru se impune.

Revenind la anexa 15 , veti constata ca procurorul, foarte sigur pe sine, ma acuza precizând „o singura lovitura de cutit, în urma careia i-a produs leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale”. Asa cum am dovedit cu anexa 6, victima a fost externata vindecat dupa cinci zile în care a primit îngrijiri medicale. Diferenta de zile de îngrijiri medicale, nici victima si nici organele de cercetare nu le-a dovedit cu un act din care sa rezulte ca într-o unitate clinica, într-o perioada anume, victima a primit 25 de zile de îngrijiri medicale.

Cât despre prevederea din textul art.182 Cod Procedura Penala, „punerea în primejdie a vietii persoanei”, consider ca eu nu am comis asa ceva, întrucât eu nu „am tinut victima legata de picior cu ata de pânza de paianjen, deasupra unui lac populat cu crocodili” sau alte situatii similare.

O corecta interpretare a art.182 Cod Penal, în ce priveste consecintele unei vatamari directe a persoanei, se limiteaza dupa cuvântul „avort” al textului de lege. Consider ca, odata ce victima nu a suferit consecintele prevazute în textul art.182 Cod Penal, adica leziuni care necesita „îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care au produs vreuna din urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, încetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea sau avortul” , dupa aceasta virgula consecintele din continuarea textului nu au legatura cu cele mentionate mai sus , pentru ca nimeni, nici unde nu poate fi în siguranta , ori eu nu am tinut victima deasupra unui lac populat cu crocodili. În aceste conditii cum poate fi vorba ca victima a avut viata pusa în pericol?

Analizând toate declaratiile subsemnatului administrate în cauza, veti constata ca de fiecare data am facut referire la faptul ca am pastrat cutitele cu scopul de a le preda organelor de cercetare si la acei martori care, cei mai principali dintre ei, nu au fost audiati în timp util sau, trei dintre acestia, nu au fost audiati niciodata.

De asemenea, mi-am exprimat sinceritatea rugând organele în drept sa ma supuna testului poligraf , ceea ce nu s-a efectuat niciodata.

Analizând aceasta declaratie în care procurorul a mentionat ca a fost data în prezenta avocatului din oficiu, Toma Petru, îmi amintesc ca la începutul audierilor, procurorul a sunat pe cineva dupa care a început sa-i dicteze grefierei, care scria întotdeauna doar cele dictate de procuror si nicidecum ce declaram eu. Asa se explica prezenta avocatului Toma Petru si faptul ca mi-au fost învederate drepturile procesuale , în fapt, va jur ca pe tot parcursul timpului cât am fost audiat si s-a redactat declaratia atasata la anexa 15, eu nu l-am cunoscut pe acest Toma Petru, acesta din urma a venit însotit de procuror dupa ce toate formalitatile (inclusiv mandatul nr.258/1997) au fost întocmite si pe care avocatul Toma Petru le-a semnat fara sa ezite si m-a îndemnat sa le semnez si eu , nestiind ce va urma.

Mentionez ca pana la acea data, eu nu am avut de-a face cu autoritatile si nu îmi cunosteam drepturile si nici obligatiile organelor în drept. Asa se explica si încrederea oarba pe care o aveam în autoritati în acea vreme.

Astfel, procurorul a emis mandatul de arest preventiv nr.258/18.09.1997 pentru infractiunile de lipsire de libertate, tentativa de omor si viol – vezi mandatul atasat alaturat la anexa 16. Acest mandat este totalmente ilegal si în plus, pe parcursul cercetarilor si judecarii cauzei, a atins de doua ori nulitatea.

Ilegalitatea mandatului consta în aceea ca probele solicitate de mine nu au fost administrate, iar la cele existente le lipsesc toate elementele constitutive ale infractiunilor, pe de o parte, pe de alta parte, procurorul nu a respectat prezumtia de nevinovatie care interzice autoritatilor sa dispuna de libertatea unei persoane, pâna când vinovatia lui nu este stabilita printr-o hotarâre judecatoreasca.

La 13.11.1997, mandatul a atins nulitatea prin aceea ca mi-a fost schimbata încadrarea juridica. Logic, daca în urma cercetarilor s-a dovedit ca nu am comis principala infractiune de tentativa de omor pentru care am fost arestat în baza mandatului nr.258/1997, firesc si legal, în egala masura, acest mandat a atins nulitatea, însa s-a mentinut arestarea mea în continuare. Despre schimbarea încadrarii juridice de la infractiunea de tentativa de omor la infractiunea de vatamare corporala grava, este mentionat la finele declaratiei mele de la anexa 15.

Astfel ca, odata ce mi-a fost schimbata încadrarea juridica la vatamare corporala, aceasta fapta nedovedita si presupusa ca a fost comisa o singura data, procurorul, pentru a fi sigur ca ma va „ înfunda la puscarie ”, a inclus noua infractiune de doua ori prin aliniat 2 lit.c la art.197 Cod Penal si prin aliniat 2 la art.189 din acelasi cod. În aceste conditii am fost judecat si condamnat de doua ori pentru infractiunea de vatamare corporala grava : o data când am fost condamnat la 10 ani pentru viol si separat la 8 ani când am fost condamnat pentru lipsire de libertate.

Într-o alta ordine de idei, având alipite aliniatele 2 la art.197 si art.189 Cod Penal, care potrivit legii constituie forma agravanta a infractiunii, la stabilirea pedepselor, datorita acestor aliniate 2, pedepsele au fost orientate spre maximum încadrarilor juridice.

Despre al doilea aspect de nulitate a mandatului nr.258/1997, urmeaza sa concluzionez în functie de ordinea cronolagica a materialului instrumentat în cauza si nu dupa paginatia data, „ dupa bunul plac ” a organelor de cercetare, însa pâna atunci va invit sa analizati actul legalizat nr.1321/2003, în care sunt incluse deciziile Curtii Constitutionale care dovedesc ilegalitatea mandatului de arest preventiv – vezi anexa 18.

Anexa 17 este dovada celor cinci luni, în care organele de cercetare m-au cercetat pentru infractiuni de natura penala, timp în care nu am beneficiat nici o secunda de serviciile unui avocat , acest avocat mi-a fost asigurat ( repet ), dupa ce procurorul m-a anchetat 6 ore în lipsa unui avocat - vezi data primului act instrumentat de organele de cercetare de la anexa 3 si data la care a fost emis împuternicirea avocatiala nr.3126 de la anexa 17 . în acest sens as mai adauga ca lipsa aparatorului în timpul cercetarilor penale, atrage nuliatatea cercetarilor.

La anexa 19 atasez copia procesului –verbal de ridicare a cutitului, pe care organele în drept le-au admis ca fiind corp delict . Arat ca eu am rugat organele abilitate sa vina si sa administreze aceasta proba de la locul presupusei fapte , ceea ce s-a întâmplat abia la 19.09.1997 , în conditiile în care am depus aceasta cerere verbal si în scris prin plângerea din 28.04.1997.

Analizând rechizitoriul si sentintele pronuntate în cauza, veti constata ca acest cutit a fost admis ca fiind corp delict, fara ca el sa fie supus examinarilor de specialitate pentru a se stabili daca este acelasi cutit care a provocat leziunea victimei sau daca cel care l-a folosit în acest sens sunt eu . Iata un motiv concret si temeinic, care atrage nulitatea acestei probe pe care organele în drept le-au folosit ca fiind corp delict la solutionarea cauzei în acuzarea mea. Întrucât organele de cercetare nu dadeau dovada de partialitate, cu anexa 20 dovedesc ca am intrat în refuz de hrana cu scopul de a determina organele de cercetare sa-mi dea posibilitatea sa-mi exprim sinceritatea fata de cele declarate si pentru stabilirea adevarului, rugându-i expres sa fiu supus testului poligraf (detectorul de minciuni). Însa în tot cursul cercetarilor penale si judecatoresti, unde am sustinut aceasta cerere, organele în drept au refuzat sa ma supuna testului poligraf.

Anexa 21 este dovada perversitatii de care au dat dovada organele în drept, determinându-ma, prin minciuna, „ca-mi vor administra” probele solicitate, însa nu s-au tinut de cuvânt.

Urmarea insistentelor si refuzului de hrana, la 23.09.1997 a fost audiata martora Iuruc Fatma-declaratie pe care o depun alaturat la anexa 22. Aceasta martora arata ca faptele pentru care eram învinuit ,i-au fost povestite de vecina Ali Ghiulsen la sectia ginecologie a spitalului , la 27.04.1997 în jurul orelor 23. De asemenea, martora precizeaza ca: victima „a fost în relatii de concubinaj timp de 2 luni cu fiul meu” .Repet ca si fiul acestei martore a executat mai multe mandate, ca si fostii concubini ai victimei. În ceea ce o priveste pe Rizea Anica, martora Iuruc Fatma precizeaza ca: „ însa o cunosteam pe Rizea Anica ca fiind o femie de moravuri usoare” .

Totodata, martora declara ca la 28.04.1997 a fost si a stat de vorba cu mine, la locuinta mea, însa organele în drept nu au întebat-o daca la 27.04.1997, ora 23, victima „duhnea ca un butoi de vin” asa cum mi-a spus la 28.04.1997.De asemenea, nu a fost întrebata în legatura cu moralitatea victimei, daca aceasta din urma era o mare consumatoare de bauturi alcoolice si daca era prostituata sau daca la vremea respectiva Nedelcu Adrian îi era concubin.

Va rog sa retineti ca martora Iuruc Fatma este de profesie asistent medical si nu o analfabeta!.... cu toate acestea,declaratia concluzionata mai sus a fost scrisa de organele de cercetare si nu de martora. Aceasta situatie explica ca martora nu a fost lasata sa declare, scriind personal tot ce stia în legatura cu fapta, pe de o parte, iar pe de alta parte, scoate în relief faptul ca organele de cercetare au administrat informatiile necesare doar în acuzarea mea, asa cum au procedat în toate cazurile de audiere a martorilor.

La 29.09.1997 procurorul a dispus confruntarea mea cu victima (în urma protestelor si insistentelor mele) si în acest sens a încheiat procesul – verbal pe care îl atasez alaturat la anexa 23 .

Cu aceasta ocazie, ( audieri în lipsa aparatorului meu ) victima precizeaza: „când am intrat în curtea lui Ali Ibraim, am vazut o vecina pe nume Bari, iesind din curtea ei”.

În continuarea declaratiei, victima revine si arata ca era constienta dupa ce a încasat lovitura dupa ceafa.

De asemenea, veti constata ca victima a precizat (de data aceasta) ca: „în urmarea loviturii am cazut pe pat . Ali Ibraim m-a dezbracat de pantaloni si de chiloti, s-a dezbracat la rândul lui, s-a urcat pe mine si a întretinut raporturi sexuale”. Rog sa retineti ca, în declaratiile anterioare victima preciza ca a cazut jos si nu pe pat dupa ce a fost taiata . Asa cum rezulta din declaretiile anterioare ale victimei, aceasta preciza ca dupa ce a fost taiata si-a pierdut cunostinta, ca si-a revenit fiind dezbracata în timp ce era violata.

Revenind la confruntare, la întrebarea nr. 3, victima revine contrazicându-se, precizând ca: „în momentul când mi-am revenit (deci de aici deducem ca-si pierduse cunostinta) ma aflam deja în locuinta lui Ali Ibraim”.

De asemenea, victima revine si arata ca a fost ajutata de mine doar pentru a se îmbraca, precizând totodata ca a fost „ condusa” de mine la locuinta lui Rizea Anica si nu „carata de mine în brate” în drum de la locuinta mea la cea a martorei Rizea Anica.

La întrebarea nr. 4 a confruntarii, victima recunoaste ca în acele împrejurari am parasit locuinta de trei ori si am mers la poarta imobilului pentru a sta de vorba cu Rizea Viorel Valeriu. De aici, putem deduce ca victima nu a stat sechestrata în locuinta mea, ca cel putin cât eu am parasit locuinta, victima putea sa iasa din casa pentru a alerta martorul, vecinii sau trecatorii de pe strada, care la ora aceea strada era foarte circulata, dat fiind faptul ca ziua de 27.04.1997 a fost ziua în care ortodocsii au serbat Sfintele Pastelui. Cât despre imposibilitatea de a se deplasa nu poate fi vorba, întrucât victima, de la locuinta mea la cea a lui Rizea Anica, s-a deplasat pe propriile ei picioare, deci, se putea deplasa 6-7 metri pentru a iesi din casa în curte. Parcurgând textul confruntarii, veti constata ca eu mi-am mentinut declaratiile anterioare si cele progresive.

Asa cum mi-a fost „fabricata” vinovatia de catre organele în drept, si declaratia minorului Rizea Viorel Valeriu este tot o fabricatie a organelor de cercetare. Va rog sa verificati data la care am depus plângerea în care am mentionat despre Rizea Viorel Valeriu si data la care acesta a fost audiat – vezi anexa 24.

Într-o alta ordine de idei, proxenetul Nedelcu Adrian si fratele mai mare a lui Rizea Viorel Valeriu, au executat condamnari si se cunosc din puscarie . Vreau sa arat ca proxenetul, prin santaj si amenintare, l-ar fi putut determina pe fostul lui coleg, asa cum l-a determinat pe Rizea Viorel Valeriu si pe mama acestuia, Rizea Anica, sa depuna marturie în defavoarea mea, ceea ce s-a si întâmplat. Amenintarea si santajul la care am facut referire, consta în aceea ca, fratele mai mare a lui Rizea Viorel Valeriu este tot un infractor, iar datorita faptul ca proxenetul victimei este informatorul politiei, l-ar fi putut baga foarte usor în puscarie, tinând cont ca fratele lui Rizea Viorel Valeriu este recitivist.

Usurinta cu care organele în drept dispun de libertatea persoanei nu cred ca trebuie argumentata prea mult, cauza subsemnatului fiind cea mai autentica dovada, cu atât mai mult ca eu aveam cazier judiciar alb si traiam din munca cinstita , în timp ce proxenetul si colegul sau niciodata nu au muncit.

Va rog sa apreciati ca martorul Rizea Viorel Valeriu era elev, deci stia sa scrie , însa declaratia a fost scrisa tot de organele de cercetare. Analizând textul declaratiei, veti constata ca nu se precizeaza nimic despre prezenta mea la locuinta acestuia, cu toate ca martorul plecase la joaca cu putin timp înainte ca eu sa ma întorc acasa însotit de victima.

Consider ca santajul si teama de a nu-i fi arestat din nou fiul, martora Rizea Anica nu si-a sustinut declaratia din 28.04.1997 de la anexa 2 si a fost nevoita, ca si fiul acesteia, sa ascunda adevarul si sa completeze cu minciuni, asa cum au fost învatati si determinati de organele în drept si de proxenet.

Nemultumit de ilegalitatile procurorului, de lipsa partialitatii si a dialogului acestuia, la data de 02.10.1997, m-am adresat procurorului sef, cerere pe care o depun alaturat la anexa 25 .

Urmare a cererii, la 08.10.1997, am fost audiat, ocazie cu care dl.prim-procuror a dispus administrarea celor 11 probe mentionate pe verso la anexa 25.

Parcurgând concluziile prezentei cereri, rechizitoriul si sentintele pronuntate în cauza, veti constata ca nici una din cele 11 probe, dispuse de catre dl. Prim-procuror, pentru a fi administrate de dl. Procuror Balaican Vasile, acesta din urma, precum si instantele, nu au administrat aceste probe, astfel ca:

1. În adresa nr.1023/28.10.1997, dr. Denisa Chipara, recomada: ‹‹Determinarile dorite de dumneavoastra ne depasesc, de aceea va rugam sa va adresati Institutului de Medicina Legala dr. Minea Minovici Bucuresti››.

Precizez ca procurorul nu a înaintat probele la Institutul sus mentionat, la fel cum nu le-au înaintat nici instantele în timpul cercetarii judecatoresti .

2. La cererea organelor de cercetare, spitalul a emis o adeverinta în care se arata ca victima nu era batuta, însa în adeverinta nu se mentioneaza ca victima a fost examinata pentru a i se stabili alcoolemia. Daca victima ar fi fost examinata în acest sens, s-ar fi mentionat în FOCG nr.19045/27.04.1997. Chiar si în lipsa acestui examen, faptul ca la 27.04.1997 victima era într-o stare foarte avansata de ebrietate, o puteam dovedi daca procurorul înainta probele vestimentare asa cum i-a recomandat dr.Denisa Chipara. Pe de o parte, putea dovedi ca pantalonii si chilotul prezentau urina iar pe de alta parte, în sângele victimei coagulat de pe probele vestimentare, în urma examinarilor de specialitate, se putea constata prezenta abundenta de alcool în sângele coagulat. Acesta este si motivul pentru care probele vestimentare nu au fost înaintate niciodata la Institutul de Medicina Legala Minea Minovici, pentru a fi examinate în acest sens.

3. Asa cum puteti constata, organele în drept, nici în rechizitoriu si nici în sentintele pronuntate în cauza nu au mentionat ca „ au fost gasite urme papilare pe cutitul considerat corp delict”, întrucât nu s-a ridicat cutitul în timp util, cu toate ca eu am cerut expres examinarea acestuia înca la 28.04.1997. Chiar si în lipsa acestor examinari, organele în drept au retinut aceasta proba în acuzarea mea, considerându-l ca fiind corp delict .

4. Martorii Bari au fost determinati de organele de cercetare sa minta , acest fapt este o certitudine, întrucât victima, la confruntarea de la anexa 23 arata ca vecina Bari iesea de pe poarta , ori acesti martori au declarat ca în tot cursul zilei au lipsit de acasa!... Eu si victima am ajuns la locuinta mea, în jurul orelor 14:30 – deci era ziua în amiaza mare. Doamna Bari nu a fost audiata si confruntata cu mine, cu toate ca aceasta nu era bolnava, asa cum a motivat sotul acesteia, întrucât mama o vedea si statea zilnic de vorba cu ea în perioada în care s-a mintit ca aceasta era bolnava.

5. Cu privire la faptul ca am fost agresat de proxenetul victimei, la 27.04.1997, în jurul orei 22:00, pentru a fi mai convingator în vederea obtinerii sumei pretinse, organele de cercetare, respectiv procurorul si organele de judecata nu au efectuat cercetarile dispuse de dl. Prim-procuror .

6. Va veti convinge ce spun martorii despre comportamentul meu.

7. Începând cu 18.09.1997 si pâna la 13.11.1997 procurorul Balaican Vasile niciodata nu mi-a permis sa-mi contactez familia, dupa 08.10.1997, am obtinut permisiunea de a primi haine, tigari si alimente, însa nu am putut sa o vad macar o secunda sau sa port un dialog cu mama sau cu un alt membru al familiei mele .

8. Vazând ca martora Rizea Anica declara adevarul, procurorul a sistat confruntarea, „motivând ca i-as fi adus înjurii martorei”.

9. Victima motiveaza ca nu a platit taxele medicale în perioada 27.04.1997 – 02.05.1997, precizând: „datorita faptului ca m-a prins perioada de Pasti am fost scutita de plata spitalizarii” – vezi anexa 10, final. Alte cercetari nu au fost efectuate în acest sens.

10. Nu au fost efectuate cercetari în acest sens, însa exista declaratia lui Iuruc Fatma – vezi anexa 22.

11. Cu exceptia proxenetului Nedelcu Adrian, nici unul din cei care l-au însotit la locuinta mea, în seara de 27.04.1997, nu au fost audiati .

Asa cum am aratat la punctul 1 mai sus, adresa nr.1023/28.10.1997 atasata alaturat la anexa 26 dovedeste ca nu au fost examinate probele vestimentare ale victimei, cu toate ca acest lucru s-a dispus expres la 08.10.1997 si s-a recomandat de dr. Denisa Chipara.

Acestea fiind „probele administrate” de organele de cercetare si procuror si cele neadministrate – cele solicitate de mine si dispuse expres de dl. Prim-procuror la 08.10.1997, am fost prezentat în fata judecatorului la data de 15.10.1997 – ocazie cu care mi-a fost prelungit mandatul de arest preventiv nr.258/1997 – vezi anexa 27 .

Mentionez ca, pe toata durata cercetarilor penale si judecatoresti, mandatul nr.258/1997 a fost prelungit o singura data prin încheierea nr.1474/15.10.1997. În acest sens arat ca, dupa expirarea de drept al mandatului (potrivit art.140 alin.1 lit. a Cod Procedura Penala), acesta nu a mai fost prelungit niciodata, asa cum rezulta din adresa nr.C 260107/2004, atasata cererii nr.15, anexa 10, iar „vinovatia” mi-a fost stabilita prin sentinta definitiva nr.1497 teoretic la 06.04.2000, însa aceasta decizie mi-a fost comunicata în fapt la 19 martie 2003 , asa cum am dovedit cu probele anexate la cererea nr.1.

Iata de ce v-am rugat sa analizati anexa 18 în care sunt mentionate Deciziile Curtea Constitutionala, a admis exceptia de neconstitutionalitate a art.149 alin.3 Cod Procedura Penala si a dispus aplicarea directa a art.23 alin. 4 din Constitutia României.

Aspectele mentionate mai sus dovedesc ca, începând cu 15.11.1997, eu am fost retinut ilegal în penitenciarele române, pâna când mi-a fost fabricata vinovatia , aceasta este a doua dovada când mandatul nr.258 la 15.11.1997 a atins de drept nulitatea.

La 22.09.1997 procurorul audiaza pe martorul Dumitru Nelu – vezi declaratia alaturata la anexa 28. Acest martor declara doar ce a vazut acasa la partea vatamata si nu ce s-a întâmplat la locul presupusei fapte, întrucât martorul nu a fost în acele împrejurari în compania mea si a victimei. De asemenea, martorul precizeaza ca a vazut o singura taietura si nu patru taieturi, cum este certificat în actul medico-legal de la anexa 7.

La finalul declaratiei, rog sa apreciati „siguranta”cu care acest martor apreciaza ca victima nu se afla în stare de ebrietate.

În urma protestelor si insistentelor mele, la 31.10.1997 este audiat martorul Bari Sabadin, aceasta precizeaza ca din 1979 si pâna la 18.09.1997 a avut relatii de buna vecinitate cu mine, ca nu a avut vreodata divergente cu mine. De asemenea, ma caracterizeaza astfel: „îl cunosc ca fiind un om care-si vede de treburile lui si nu am auzit la rândul meu de la alte persoane sa îi reproseze ceva legat de comportamentul acestuia”.

Rog sa retineti ca localitatea Cumpana este o suburbie unde aproape toti locuitorii se cunosc între ei, ori martorul, în toti acesti ani a locuit gard în gard cu locuinta mea si în toti acesti ani ar fi stiut daca eu eram o persoana negativa. Acest martor ma caracterizeaza ca fiind o persoana inofensiva, precizând ca „nu am auzit si nu am vazut vreodata ca Ali Ibraim sa fi facut scandal în curtea sa sau în locuinta si nu l-am vazut batându-se cu cineva”.

Cu privire la consumul de bauturi alcoolice, martorul precizeaza ca: „nu am cunostinta daca obisnuieste sa consume bauturi alcoolice însa nu l-am vazut vreodata în stare de ebrietate”. Daca eu eram un betiv, în intervalul 1979 – 1997 acest martor sau alti vecini m-ar fi vazut în stare de ebrietate sau cu un eventual comportament indecent.

Precizez ca la câteva zile dupa eveniment, am vazut-o pe partea vatamata si pe mama aesteia ca au venit în vizita la vecinii mei, ceea ce nu se mai întâmplase niciodata.

Într-o alta ordine de idei, fiul martorului Bari, suferise un accident rutier si era cercetat pentru vatarare corporala, întrucât în automobilul sofat de fiul acestuia erau si alte persoane care au suferit vatamari corporale grave. Iata de ce consider ca vecinul meu Bari a fost nevoit sa ascunda adevarul, fiind influentat, pe de o parte, de victima si mama acesteia cu ocazia vizitei sus mentionate, iar pe de alta parte, amenintate de organele în drept, aspect ce poate fi dovedit prin faptul ca organele în drept au dispus sistarea cercetarilor si astfel fiul martorului Bari nu a primit nici macar o amenda pentru fapta comisa. Astfel ca, martorul Bari Sabadin este determinat sa minta pentru a-si salva fiul de la puscarie, motivând ca nu se afla acasa la 27.04.1997, în încheierea declaratiei ce o depun alaturat la anexa 29 precizând ca: „nu am cunostinta daca, la acea data, la locuinta lui Ali Ibraim s-a întâmplat ceva deosebit”.

De asemenea, veti constata ca martorul arata ca a fost asistat de avocatul Toma Petru, însa acest avocat, în tot cursul audierii martorului, nu i-a adresat nici o întrebare, tinând cont ca la 27.04.1997 sotia acestui martor a fost vazuta la domiciliu de catre victima .

În aceeasi zi, respectiv 31.10.1997, a fost audiata si martora Moraru Mioara – vezi declaratia atasata alaturat la anexa 30. Aceasta martora a declarat doar ceea ce a auzit de la Rizea Anica si mama partii vatamate, precizând ca: „nu am auzit nimic în legatura cu împrejurarile în care a fost taiata Ali Ghiulsen si nici nu m-a interesat”. Rog sa apreciati câta relevanta are aceasta declaratie, tinând cont ca sora martorei era prietena fiului (recitivist) martorei Rizea Anica.

La anexa 31 depun alaturat declaratia martorei Bari Ersin, din 13.11.1997. Precizez ca aceasta martora sufera de debilitate mintala si nu are discernamânt, ca primeste o pensie în acest sens din partea statului. Arat ca aceasta martora nu paraseste domiciliul si toata ziua poate fi vazuta stând la

masa instalata în fata casei sale, unde de altfel se afla si la 27.04.1997, însa aceasta neaga realitatea, sustinând ca la data respectiva nu se afla acasa si ca nu stie ce s-a întâmplat în locuinta mea.

De asemenea, rog sa se retina ca si aceasta declaratie a fost conceputa si scrisa de organele de cercetare si nu de catre martora.

În aceeasi zi, respectiv 13.11.1997, a fost audiata si martora Bari Gulman – vezi declaratia depusa alaturat la anexa 32. Aceasta martora precizeaza ca nu este în relatii de dusmanie cu mine , ceea ce presupune ca eu nu am un caracter impulsiv, indecent . În continuarea declaratiei sale, martora arata ca nu stie ce s-a întâmplat la locuinta mea la 27.04.1997, motivând ca la acea data a fost plecata împreuna cu sotul ei în vizita la „diverse cunostinte”, fara sa-si poata aminti „la cine anume”.

Analizând cele de mai sus, martora contrazice cele precizate de sotul acesteia, care în declaratia de la anexa 29 spunea ca „nu mai retin nici sotia ce a facut”. Din pacate, organele de cercetare nu au efectuat cercetari pentru a stabili daca acesti martori au fost sau nu împreuna la 27.04.1997 sau la anume cine au fost în vizita si astfel aceste declaratii au fost folosite ca dovezi în acuzarea mea.

La 31.10.1997 este audiat si proxenetul victimei, adica Nedelcu Adrian – vezi declaratia atasata alaturat la anexa 33. Acesta precizeaza ca, „în perioada 1990-1993 am întretinut relatii de concubinaj cu victima Ali Ghiulsen, cu care am si un copil. Cu intermitente generate de mici certuri, legatura noastra a durat pâna în anul 1995”.

Precizarile de mai sus infirma ca Nedelcu Adrian ar fi fost sotul victimei, asa cum s-a retinut în declaratia de la anexa 22, declaratie care, asa cum am mentionat, a fost formulata si scrisa de organele de cercetare si nu de Iuruc Fatma.

V-as ruga sa retineti ca la 23.09.1997, Nedelcu Adrian nu era nici macar concubinul victimei, ca relatiile cu victima au durat pâna în anul 1995 . Precizez ca „intermitentele” la care a facut referire Nedelcu Adrian în declaratia sa, nu sunt rezultanta unor mici certuri ci faptul ca în perioada 1990 – 1995 Nedelcu Adrian a fost arestat de doua ori si tot de atâtea ori si-a ispasit pedeapsa pentru care a fost condamnat.

Pentru a-mi agrava situatia, martorul arata ca m-a salvat de la un scandal, amintind în acest sens ca eram sub influenta alcoolului, fapt pe care nu l-a putut dovedi. Arat ca eu nu frecventam discotecile si nici nu consumam alcool constant sau în cantitati mari, deci nu m-am aflat niciodata în stare de ebrietate.

În continuarea declaratiei, Nedelcu Adrian precizeaza ca era sarbatoare religioasa ortodoxa (victima fiind de religie musulmana) si ca si-a amintit, dupa doi ani si jumatate, ca are o concubina si un copil, asa ca s-a deplasat la locuinta victimei , în întâmpinarea caruia a iesit mama acesteia. Însa Rizea Anica si Ali Ghiulsen precizeaza ca Nedelcu Adrian a luat-o pe victima de la casa lui Rizea Anica si ca a dus-o la casa ei, unde locuia împreuna cu mama sa. Aceste precizari stabilesc ca, martorul s-a deplasat la locuinta lui Rizea Anica, la fiul acesteia, care fusese pus în libertate în urma cu câteva zile, pentru a racola prostituate din zona, care, de obicei, îsi gaseau adapost în locuinta lui Rizea Anica.

Ulterior, am aflat de la detinutii care au fost în anturaj cu Nedelcu Adrian, ca acesta o exploata pe victima, intermediind clienti, în calitate de proxenet. Arat ca, victima a fost exploatata de proxenetul ei si în Turcia, unde victima îsi desfasura activitatea de prostituata, fapt ce continua si în prezent. Asa se explica motivul pentru care Nedelcu Adrian nu a veni dupa victima în timp ce eu si aceasta ne aflam acasa la mine, iar proxenetul se afla, în acelasi timp, la locuinta lui Rizea Anica.

În continuarea declaratiei, Nedelcu Adrian face precizarea ca, „am vazut ca sângera în partea dreapta a stomacului...”. Arat ca toate declaratiile, cu exceptia acestui martor, si din toate actele medicale rezulta ca victima a fost înjunghiata în partea stânda si nu în partea dreapta!... De asemenea, martorul precizeaza ca victima era „inconstienta”.

Rog a se retine ca atât din declaratiile victimei, cât si ale martorilor audiati în cauza (cu exceptia lui Nedelcu Adrian) rezulta clar ca victima nu era în stare de inconstienta cât timp a stat acasa si transportata la spital. Acest aspect rezulta clar din afirmatiile martorilor, care au precizat ca evenimentele pentru care am fost acuzat, le-au aflat de la partea vatamata, Ali Ghiulsen.

Într-o alta ordine de idei, victima nu a fost examinta fiind în stare de inconstienta, în seara de 27.04.1997 , ceea ce se poate dovedi prin faptul ca victima nu a fost internata în sectia de reanimare a spitalului, iar în declaratia martorului Iuruc Fatma rezulta, la fel de clar, ca victima a fost constienta, relatând cele acuzate martorei, la sectia de ginecologie a spitalului, la 27.04.1997.

În continuarea declaratiei, martorul arata ca în seara de 27.04.1997 a fost în locuinta mea, fiind însotit de Rizea Dan (coleg de detentie cu acesta) si fratele acestuia, care la rându-i era însotit de o prietena. Precizez ca acesti martori au fost mentionati si în declaratia mea de la anexa 1, însa acestia nu au fost audiati niciodata pe tot cursul cercetarii si judecarii cauzei.

Arat si sustin ca, Nedelcu Adrian a sarit poarta imobilului meu si a intrat peste mine în casa, în timp ce mama venise sa îmi spuna ca sunt cautat de acesta si însotitorii mentionati mai sus.

Atunci, mama s-a dus sa descuie poarta si a revenit în încapere, fiind însotita de cei cu care venise Nedelcu Adrian, sustinând ca au asteptat în curte timp de 30 minute. Însa tot Nedelcu Adrian precizeaza ca, „Ali Ibraim a vrut sa ne serveasca cu cate un pahar de vin”, aspect care dovedeste ca acesta si însotitorii lui au fost în casa la mine.

Tinând cont ca la 27.04.1997 înca era destul de frig, iar eu era dezbracat pâna la bust, nu aveam cum sa-i servesc pe vizitatori cu un pahar de vin în curte, în împrejurarile aratate mai sus. Totusi i-am servit cu câte un pahar de vin, însa acest lucru s-a întâmplat în casa, în camera unde ne aflam cu totii, inclusiv cu însotitorii lui Nedelcu Adrian.

Din descrierile martorului N.Adrian cu privire la încaperea unde locuiam , se poate deduce clar ca îmi mentineam locuinta curata si ordonata, ceea ce exclude varianta fabricata ca as fi fost un împatimit al alcoolului, pentru ca astfel de indivizi traiesc în mizerie si dezordine .

Despre felul cum descrie încaperea în care s-au petrecut evenimentele, martorul arata ca sub pat a descoperit, într-o albie plina cu apa, „cearsafuri pline de sânge”, ocazie cu care mi-a reprosat ca eu as fi mintit ca în locuinta mea nu a fost victima. Arat ca eu niciodata nu am facut astfel de afirmatii cu intentia de a ascunde prezenta victimei în casa mea, la 27.04.1997, asa cum nu am ascuns nici în seara respectiva, când N.Adrian, în declaratia sa, îmi imputa acest lucru si pot dovedi ca nu am mintit , prin aceea ca eu l-am invitat pe acesta în camera alaturata, fapt precizat si de acesta în declaratia sa.

De asemenea, eu am fost acela care le-am propus celor de fata sa mergem împreuna la victima acasa, pentru a-i convinge ca nu mint, însa victima a stiut si a jucat rol, mintind cu o seninatate de nedescris.

În cele din urma, N.Adrian recunoaste (fara sa vrea) ca, „inculpatul Ali Ibraim, prezent de fata, ma atentioneaza în legatura cu cele doua cutite, care erau pe masa”. Este adevarat acest lucru,însa Rizea Daniel le-a înfasurat într-un prosop si le-a dat la o parte. Aceste aspecte dovedesc ca însotitorii lui N.Adrian au fost în casa mea si nu au ramas în curtea imobilului, asa cum a mintit initial martorul în declaratia sa.

De asemenea, eu nu aveam de ce sa ascund ca victima a fost în locuinta mea, o data ce i-am invitat în camera unde am stat cu aceasta si le-am aratat probele, acesta fiind si motivul pentru care eu am vrut sa merg la victima acasa, pentru a ma convinge de acuzatiile proxenetului, întrucât aveam constiinta curata ca nu savârsisem infractiuni de natura celor acuzate si cutitele puteau dovedi realitatea, daca erau ridicate si examinate în timp util.

În continuarea declaratiei, martorul N.Adrian precizeaza ca, „Ali Ibraim mi-a raspuns la un moment dat: << uite pentru cinci minute de placere ce patesti!>>”. Eu nu neg cele spuse si cele afirmate. Nu le-am rostit în sensul ca am comis infractiunile pentru care eram acuzat, ci doar mi-am exprimat regretul fata de situatia creata, în sensul ca nu am putut anticipa aceasta înscenare.

Caracterul impulsiv si faptul ca am fost santajat se deduce însasi din cele declarate de N.Adrian: „ i-am impus lui Ali Ibraim sa se îmbrace, anihilându-i oponenta, amenintându-l ca, daca nu se comformeaza, îl bat”.

Fata de acest aspect as dori sa se retina ca eu nu puteam sa stau dezbracat în fata mamei mele si a prietenei fratelui lui Rizea Anica, deci eu m-am îmbracat de dinainte ca acesta sa-mi spuna si (repet), eu am propus sa mergem acasa la victima.

Un alt aspect din care se subîntelege ca vizita lui N.Adrian si a proaspatului eliberat din puscarie, Rizea Dan, a avut scopul santajului, este ca N.Adrian, în continuarea declaratiei, precizeaza ca, „înainte de a pleca de acasa de la Ali Ibraim, în afara de faptul ca l-am amenintat cu bataia daca nu ma urmeaza, i-am facut precizarea ca, mergând acasa la Ali Ghiulsen se pot împaca si atunci, se stinge toata problema”

Asa cum am sustinut pe tot parcursul cercetarii si judecarii cauzei, eu nu am comis nici o infractiune , deci nu aveam de ce sa platesc suma pretinsa. În acest sens arat ca, în drum spre casa si Rizea Dan m-a îndemnat sa achit suma ceruta... , probabil ca nu aveau bani si au vrut sa-i obtine de la mine.

În continuarea declaratiei sale, N.Adrian precizeaza: „L-am condus pâna la poarta si i-am spus: ‹‹Mai nenorocitule! O sa te bag în puscarie ››”. Acest avertisment este o dovada în plus ca N.Adrian era informatorul organelor de cercetare.

Arat ca, N.Adrian era doar un recitivist si nu organ în drept, ceea ce dovedeste ca avea inflenta asupra organelor în drept , exprimându-se destul de clar ca „el ma va baga în puscarie”, ceea ce s-a si întâmplat.

Precizez ca N.Adrian, atât în fata organelor de Politie Cumpana, cât si în fata procurorului Balaican Vasile, mi-a pretins o suma de bani, spunându-mi : „plateste-mi suma ceruta si te voi lasa în pace”.

Mentionez ca am sesizat autoritatile române despre activitatile ilicite ale lui N.Adrian, prin actul legalizat nr.1304, pe care îl atasez alaturat la anexa 34 si cu care dovedesc cele sustinute, însa autoritatile române nu au luat nici o masura împotriva lui N.Adrian nici în prezent.

Asa cum am mai aratat, pâna sa fiu arestat, eu nu am avut de-a face cu organele de cercetare penala, iar dupa ce am fost arestat în perioada 18.09.1997 – 13.11.1997, procurorul Balaican Vasile nu mi-a permis sa iau legatura cu membrii familiei mele, cu toate ca am solicitat acest lucru asa cum am dovedit la punctul 7 din anexa 25 – verso.

Între timp, în arestul I.P.J.Constanta, un coleg de celula mi-a explicat ca am dreptul sa-mi angajez un avocat. Acest lucru i l-am comunicat procurorului, rugându-l sa-mi permita sa iau legatura cu familia, pentru a discuta cu acestia în vederea angajarii unui avocat care sa-mi reprezinte interesele, însa procurorul m-a refuzat . La scurt timp dupa aceasta, unul dintre colegii mei a fost pus în libertate, pe care l-am rugat sa-mi contacteze familia.

Apelând la astfel de subterfugii, mi-am putut angaja un avocat la 06.11.1997 – vezi împuternicirea avocatiala pe care o atasez alaturat la anexa 35.

Persoanele mentionate de mine înca la 28.04.1997, în plângerea nr.301.062, precum si declaratiile progresive, au fost identificati de N.Adrian în declaratia de la anexa 23, ca fiind însotitorii acestuia din 27.04.1997, orele 22:00. Cei doi baieti erau fii martorei Rizea Anica iar persoana de sex feminin era Lusciuc Dorina.

Cei doi fii ai lui Rizea Anica, dintre care unul recitivist, nici macar în prezent nu au fost audiati. De asemenea, cel pe care victima, în declaratia de la anexa 14 l-a identificat ca fiind Mustata si pe cel care l-a propus ca martor, nu a fost audiat.

Abia la revizuirea cauzei, la 16.09.2002, este audiat pentru prima data martorul Dinescu Nicolae , însa eu nu am fost confruntat cu martorul iar declaratia acestuia a fost conceputa si scrisa de aceeasi persoana care a audiat martorul Lusciuc Dorina si careia i-a scris declaratia la 12.09.2002.

În ambele declaratii, anchetatorul nu a facut mentiune ca martorii Dinescu sau Lusciuc nu stiu sau ca nu vor sa-si scrie propria declaratie.

În declaratia sa, pe care o atasez alaturat la anexa 36, Dinescu Nicolae precizeaza: „ma aflam într-un bar, unde jucam biliard”. Aceasta afirmatie corespunde adevarului, însa martorul, în drum spre barul respectiv a sunat la poarta la mine, invitându-ma la un joc de biliard, ocazie cu care l-am refuzat spunându-i ca am musafiri. a Acest lucru a fost evitat si nu s-a mentionat în declaratia martorului . Precizez ca eu nu am spus niciodata ca D.Nicolae, în dupa-amiaza zilei de 27.04.1997 a fost acasa la mine, ci doar ca a fost la poarta mea, unde am avut acest scurt dialog amintit mai sus.

De asemenea, în continuarea declaratiei, martorul precizeaza ca-mi era prieten însa nu se întâlnea deseori cu mine, întrucât eu aveam un program încarcat din cauza serviciului, aspect care dovedeste cât de preocupat eram de consumul de alcool sau cu viata dezorganizata.

La anexa 37 atasat prezentei cereri se afla declaratia martorei Lusciuc Dorina, prima ei declaratie si ultima. În cele din urma, dupa cinci ani de insistente din partea subsemnatului si aceasta martora este audiata la 12.09.2002.

În declaratia sa, martora precizeaza ca: „îl cunosteam din vedere pe Ali Ibraim pentru ca lucram în barul din comuna, acesta era client al barului. Precizez ca frecventa barul pentru a juca biliard , nu consuma în exces bauturi alcoolice”.

În continuarea declaratiei, martora relateaza ce a auzit în legatura cu fapta si ca nu a vazut pete de sânge în curte sau în apropierea curtii, precizând ca a ramas în curte si ca nu a intrat în casa mea.

Asa cum am mentionat în concluziile de mai sus, si aceasta martora a intrat în casa la mine la 27.04.1997, orele 22:00, însotindu-i pe cei doi fii ai lui Rizea Anica si pe Nedelcu Adrian, acesta din urma patrunzând cu cateva minute înaintea celor trei, prin infractie, escaladând poarta imobilului .

În continuarea declaratiei, Lusciuc Dorina precizeaza ca: „L-am vazut pe Ali Ibraim iesind din casa; nu era speriat sau agitat”. Precizez ca acest lucru a fost constatat de martora cât timp s-a aflat în casa la mine, împreuna cu cei pe care i-a însotit. Arat ca nu aveam pentru ce sa fiu agitat sau speriat, deoarece eu nu am abuzat nici o clipa de Ali Ghiulsen, ca toate acuzatiile au fost înscenari cu scopul de a ma santaja.

Cu exceptia declaratiilor de la anexele 36 si 37 , procurorul a ajuns la concluzia ca sunt vinovat , însa este putin spus ca „a aiuns la aceasta concluzie”, întrucât, în urma probelor administrate de organele de cercetare penala, Politia Cumpana, si probele administrate de el însasi, a întocmit rechizitoriul nr.1023/1997, pe care mi l-a prezentat la 13.11.1997, pe care-l atasaz alaturat la anexa 38.

Veti vedea ca pe acest rechizitoriu exista o mentiune a subsemnatului, respectiv: „Continutul din prezenta nu reflecta adevarul”. Conform rechizitoriului, procurorul deja m-a gasit vinovat , precizând ca „faptele inculpatului Ali Ibraim, în raport cu cele comentate, întrunesc elementele constitutive ale infractiunilor”, fara ca acesta sa dovedeasca cu probe temeinice savârsirea unei infractiuni, din cele trei, retinute în acuzarea mea.

Întrucât probele atasate alaturat în anexele 1 – 35 au fost comentate de subsemnatul, va rog pe dumneavoastra sa analizati rechizitoriul nr.1023/1997 si sa constatati daca macar una din probele administrate în cauza, poate dovedi ca am comis una dintre infractiunile acuzate de victima , precum si aspectul nulitatii tuturor cercetarilor efectuate în cauza, în forma concluzionata de subsemnatul.

Va multumesc anticipat, asigurându-va de înalta consideratie.

Data 08.06.2004

Semnatura

În atentia Domnului Presedinte al Curtii de Apel Constanta

Best view 1024 x 768 32 bpp

 CAUTA | SITEMAP | DOWNLOAD | CONTACT